SCRIITORII-MERCENARI FESBUKIŞTI
O parte dintre scriitorii care fuseseră până în 1989 apărătorii
conştiincioşi şi, desigur zeloşi, ai fostului regim comunist, acum, la fel de
devotaţi, doar cu mult mai înrăiţi, se află pe baricada luptei împotriva noilor
comunişti – pesediştii. Bizar? Nu, lucru absolut normal pentru aceşti
profesionişti în respectarea principiului „zic eu ca să nu-mi zică ei!”
Ca să nu existe dubii, vorbesc despre acei inşi-scriitori care au
făcut parte ani de zile din eşalonul autorilor care, sper, vor fi menţionaţi în
istoria literară ca „scriitori de serviciu” folosiţi pentru producţia
materialelor denigratoare la adresa cutărui scriitor care nu era agreat de PCR.
Acum, găzduiţi de generosul fesbuk,
aceştia au făcut cu profesionalism stânga-mprejur şi au devenit brusc duşmani
învederaţi ai vechilor şi mai noilor comunişti-pesedişti.
Se cunosc destule cazuri de „autori” care scriau „materiale de
serviciu” bine plătite, prin „Scânteia”, „Scânteia tineretului”, sau SLAST,
unii chiar ocupând funcţii de cerberi-cenzori plătiţi consistent pentru această
loialitate pentru ideologia pecereului.
În realitate, erau tocmai cei care, ca membri ai Uniunii Scriitorilor,
beneficiau an de an de compensaţii consistente cu trimiterea în delegaţii peste
hotare, cei care scriau omagii pătimaşe despre „cel mai iubit fiu al
poporului”, Nicolae Ceauşescu, cei care, datorită unor producţii literare
aservite, în care, făceau dovada indubitabilă a linguşelii băloase, primeau
subvenţii, erau premiaţi şi publicaţi pe pagini întregi de revistă, în timp ce
scriitorii de valoare erau marginalizaţi, fiindcă, se spunea, în textele lor
mişunau… şopârle anticomuniste.
Şi iată-i acum, pe unii dintre aceştia, mulţi postaci harnici
comunicând pe reţeaua fesbukului căţăraţi
prin funcţii postdecembriste, deversându-şi pe unde apucă elucubraţiile, mai
ales pe facebook unde limba română a
ajuns să fie năclăită în mizeria şi murdăriile emanate de minţile unor inşi
deveniţi, cum-necum, chiar profesori universitari, doctori, decani, miniştri…
Pe aceştia, mi-i imaginez ca pe nişte scriitori-mercenari după care
aleargă imitându-i şi linguşindu-i la rândul lor scriitoraşi-căţelandri de care
talentul a fugit ca Necuratul de tămâie, exact cei care nu ştiu altceva decât
să-şi deverseze îngustimile minţii în vreo rubricuţă insipidă, dar cel mai
viguros şi mai prolific, pe fesbuk.
Incredibil, nume care, până mai ieri, puteau fi de rezonanţă în literatura, fie
ea chiar postdecembristă, s-au metamorfozat
brusc în mari producători de literatură de valoare îndoielnică, în care
cantitatea a preluat prim-planul în detrimentul calităţii. Ei,
scriitorii-postaci, inşii cu operă
compromiţătoare pentru întreaga noastră literatură, inşii care strigă între manifestanţii
frustraţi şi, probabil, plătiţi, lozinci
pe care nici nu sunt în stare să le priceapă sensul real, ei sunt cei care s-au
schimbat în denigratori fericiţi că javrele-căţelandri le umplu idioţeniile cu like-uri. Sau alţii, care în toată viaţa
n-au reuşit să lege două-trei fraze coerente, au devenit dintr-odată „directori
de opinie”. Şi ce revoltaţi sunt! Şi ce analişti importanţi sunt copiind de
ici-de colo, idei pe care le pun cap la cap pentru ca prostia să fie cât mai
completă! Nu mai spun că fesbukul e
plin de „producţii literare”, nu mediocre, ci jalnice, iar autorii, în stare de
prostraţie, se laudă între ei până la leşin. Necazul este că o seamă de
scriitori de talent, în loc să-şi vadă de creaţia proprie, în loc să preocupe
de starea literaturii proprii, sau/şi a altora, îşi unesc forţele într-un cor
al celor care urlă „Jos…!” fără să ştie clar de ce o fac, fără să
conştientizeze că trebuie pus ceva-altceva în loc. Ce? Vorbesc despre
scriitorii-postaci care încurajează pe fesbuk
la crearea de anarhie, de manifestări cu scop de a contribui la crearea
unei lumi în care haosul să fie literă de lege. La ce? Cui foloseşte? Sigur nu
poporului român!
Bine, am înţeles: cei ajunşi la putere sunt răi, distrugători de ţară,
răzbunători şi nu vor face nimic bun cu tot programul lor coerent de guvernare.
Nu se ştie, doar se bănuieşte că vor distruge ţara, sau ce-a mai rămas din ea!
N-o facem, n-o fac, mai ales acei „nişte scriitori” pe fesbuk, respectiv cei care se cred mari
analişti politici, economici, sociali…, în loc să-şi vadă de creaţie, şi doar
prin ea să-şi demonstreze valoarea de literaţi şi autori – dacă o au – se zbat
din toate puterile să contribuie la crearea unei anarhii perfect articulate şi
funcţionale…
Dumitru Hurubă
