MĂ SIMT ATÂT DE
SINGUR – CU ÎNGERII LA GEAM
mă simt atât de singur – cu îngerii la geam
de-o viaţă-mi este iarnă – ei zic că-i primăvară
din ce-are omul vòii – nimic eu nu mai am
doar nişte voci uscate – strigându-mi de ocară
afară nu există – e-o pierdere de timp
iar înlăuntru
bezna îşi pune-n cap coroană
de undeva mă strigă – încòtrova mă schimb
Hristos se furişează-ntre spinii buni de rană
aş vrea să nu fiu singur – aş vrea opri Golgòta
mi-a putrezit –zadarnic – şi sângele din vine:
pe min' mă răstigneşte – nu curg licori divìne
deci nu e mântuire – din nou am greşit nota...
...degeaba pomii cântă pe strada îmbeznată:
Iuda nici nu primeşte – nici n-are cui da plată...
***
O – DOAMNE – NU
CĂTA URÂT SPRE MINE
o – Doamne – nu căta urât spre mine:
tot ce-am putut – uite – pe masă-i pus
am aşteptat din voci să ţeşi jivine
şi să mă lupt – spre-a respira mai sus
n-ai luat în seamă bătătură – casă – vatră
de parc-aş fi tâlharul stângii Tale-amare
m-ai ocolit – şi-ai luat-o tot pe mare
plutind lumìni – păşind pe nori de piatră...
sunt doar un spârc – dar nu mă blestemà
aşază cuib de barză şi la poarta-mi!
...ai rupt din Carte-Ţi fila cea cu soarta-mi
mototolit-ai straşnic slova vie - grea...
...nu mă iubeşti
- leprosul n-are vad
dar nu-nţeleg: sunt singur – chiar şi-n iad... ?
***
