RUGĂCIUNE
de
când aşteaptă ţara asta crai?
de
când s-au năruit şi nai – şi rai?
durerea-aici
îi fără de-alinare
…că
tot aştepţi – mai arde-o lumânare…
se
va ivi – iarăşi – pe munţi – o floare?
fi-va
în Neam un mugur de scăpare?
de
când rugăm - uitat-am rugăciunea
iar
în grădini rânjeşte spurcăciunea
o
– Doamne Hriste – nu uita un Neam
ce-a
fost el drept – dar uşuratic cam…
iertare
dă-i – fă-l iarăşi strajă Ţie
întemeiază
– iar – aici – Împărăţie…
…strămoşii
vin la rugăciune – toţi – cu Neam:
ocean
de lumânări s-aprind – la rai – în geam…!
***
DORINŢĂ DE
DIMINEAŢĂ
pompându-şi ritmul cântului sălbatic
păsările
din copac nu ostenesc:
e-atât
de dimineaţă-n cer acvatic
iar
eu învăţ să nu mă plictisesc
aş
scrie-n stihuri mii de evanghelii
dacă
oratoria lor ar fi pe rând:
dar
păsările cântă întru arhanghèlii
iar
nu pentru-un pârlit de “unde-când”
păcat că soarele va răsări
iar
simfonia s-a zburătăci:
aş
vrea o purure mahmură dimineaţă
nu-nceapă
raza-a fire precupeaţă…
…prea
i-am lăsat tiranică putere Lui
însfioşând
umil lăuta stihului…
***
Adrian Botez
