Nicolae
Băciuț: Pentru că nu
se poate face abstracție
de „terapia ocupațională”, cum și-a „ocupat” timpul Ana Blandiana
în 2018?
Ana Blandiana: Anul 2018 a fost pentru mine un
an foarte încărcat, chiar dacă
m-aș gândi numai la călătoriile
pe care le-am făcut : de 5 ori la
Sighet, de 2 ori în Italia, de 2 ori în Franța,
câte o dată la Leipzig,
Plovdiv, Bogota Columbia), Alba Iulia, Brăila,
Toronto, Bacău, Vilnius, Ipotești,
Chișinău,
Iași. A fost obositor, dar plin de conținut
și mereu interesant.
În străinătate,
am fost la târguri de carte, la festivaluri de poezie, la lansări
de cărți
în traducere sau la ceremonii de premiere. Ieșit
din comun a fost drumul în Bulgaria, unde am primit împreună
cu colegii de la Fundaţia
Academia Civică, distincția
„Marca Patrimoniului European”, decernată de
Comisia Europeană Memorialului de la
Sighet.
În țară,
am ținut conferințe,
am organizat și am participat la
colocvii dedicate Centenarului, am luat parte ca de obicei la Festivalul și
concursul de poezie pentru elevi de la Brăila,
am primit titlul de Doctor honoris causa la
Alba Iulia, am primit premiul Negruzzi la Iași.
A fost o activitate atât de fără
pauze, încât uneori aveam sentimentul că
mă privesc din
afară încercând să descopăr
cum de rezist. Mi se spusese că,
pentru a nu cădea pradă
depresiei, trebuie să fiu
ocupată. Și
am fost.
Fragment din dialogul publicat în revista „Vatra veche”, nr. 1/2019
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu