Adrian Botez și misterul existenței... Existența nu-i o călătorie de plăcere!

SLĂVIŢI COPACII

slăviţi Măreţi Copacii – cu Rădăcina înfiptă în Izvoare

de n-aţi fi voi – n-aş fi aflat Furtuna cât ne doare...

Pădurea cântă Cântec Vechi – dar - totul - e bizar

când Strune nu-s ascunse-n Scripcă – ci-n Trunchiul de Stejar !

Mări de Verdeaţă Răscolită – amestecate-n Stele

vor lecui Eternitatea de Zei pudraţi cu rele...

Zâna Pădurii – asortată – deschide – astăzi – Balul

Copacii joacă Hora Vieţii – uitând că vine Valul...

Copacii Sfinţi vor în Altare – Candeli liturghisească

Preoţi sunt toţi ce văd Lumina că-ncepe-n Duh să crească...

e Noapte  - dar nu-i Zi mai plină : Corăbii de Credinţă

şi-au înălţat Vele-n Pădure  : Raiu-i AICI – nu doar e cu putinţă...!

...”Viaţa nu-i dreaptă” – zic toţi Strâmbii – aflaţi pe Arca Veche :

le-aş da dreptate – de n-aş şti : toţi cântă după-ureche...

***

EXISTENŢA NU-I O CĂLĂTORIE DE PLĂCERE

vei pleca de undeva – spre a ajunge

altundeva : niciunde - nicio scofală  - de pielea ta...

numără Corăbiile – din zece în zece

şi – poate - -ţi va trece pofta de-a tot petrece

aici e vale – colo e deal : asta-i toată învăţătura

pe care ţi-o poate zice – pe de rost – până şi bătătura...

nu insista la porţi deschise – la sorţi deja scrise :

altfel – se va zice că nu eşti în toate minţile...permise...

oricum – mereu şi pretutindeni – o vei lua de la-nceput

oriunde vei fi şi orice ai fi făcut :

sfinţi nu sunt (decât în calendar) – şi nici draci – aşa că-apucă-te de-aprofundează

şi – la ce – deja – ai dobândit : STAI ŞI VEGHEAZĂ...

...existenţa nu-i o Călătorie de Plăcere :

pretutindeni – miere pe buze – în fapte : fiere...

***

 

RENAŞTERE

cu pestriţe vânturi rele îmi petrec eu vremea

dispar păsări din lumină – iar copacii-şi plinesc lenea...

nu mai ştiu să număr stele – nici nisip de-oceane

nu mai eşti zeu – n-ai cunună : fugi de-aici – golane !

alungat din lume-n lume m-aleg doar cu spinii

chiar de Sânge-mi curge-n Frunte – Obrajii-s cum Crinii...

sunt Vătaf de Suferinţe – nu – însă – şi Rege

pipăi după-un Foc Năprasnic : numa-aşa m-aş drege...

...cântă – Greiere de Taină – noaptea mi-e deplină

am ieşit – cu Preţ de Sânge – din Cartea de Tină :

Stele-mi ard Coaja de Trupuri – şi scap de zădufuri

printre gene – ca o ceaţă - -mi regăsesc nădufuri...

...iată că nu-s gelatină : Foc înalt – miresme

i-au dat Prunc – iarăşi – Grădinii – Râuri de Aghesme...

***

 
Prof. dr. Adrian Botez