Să respiri Cer și Cuvânt. Duminica sub flori și albine

PE MUNTELE SFÂNT

Să urci pe Muntele Sfânt,

Să fii mai aproape de Dumnezeu,

Să respiri Cer și Cuvânt

Să te purifici de ceea ce-i rău...

Să stai la taclale cu Isus, în pace,

Să întrebi, El să-ți răspundă,

Să simți că tot universul nu tace,

Și primăvara este mult prea multă...

Să te rogi cu fața luminată,

Iată, să privești la granit,

Să te schimbi, să te naști deodată,

Sus, pe Muntele rupt din infinit...

Și piatra tare sub picioare

Să-ți reamintească, iar, Cuvântul,

Să afli că păcatul doare,

Dacă nu va fi luat cu vântul...

Acolo, sus, pe tainice înălțimi,

Să fii prieten cu Isus, în lumini,

Norii să-ți pară albi heruvimi,

Potrivnicii să-ți fie străini...

Să nu fii judecat niciodată,

Să te salvezi pe înălțimile toate

Să nu stai cu fruntea plecată,

Căci Isus îți este mereu Frate...

C stancu