La început de an... Epistolă: Întinerind când vremea e-n colind…

 

Epistola Apostolului Pavel

 

 

Cine sunt şi aş putea să fiu?

Doar El o ştie prea bine,

Sunt martorul, sau poate un fiu,

A Celui ce era, ce este, ce vine… 

 

 

Şi parcă am fost chemat pe nume,

Şi parcă m-a strigat Cineva,

Şi parcă m-a rupt de lume,

Lumina-i adâncă şi fulgul de nea…

 

Ca un necunoscut şi totuşi cunoscut,

Ca un înşelător care spune adevărul,

Din Cuvântul Cuvânt crescut,

Trecând prin vremuri precum gerul…

 

Ca unul care moare - trăind,

Ca unul care trece - venind,

Ca unul întristat - veşnic râzând,

Ca unul viu - purtat de vânt…

 

Mereu sărac, având de toate,

Pe bogaţii lumii îmbogăţind,

Dar de Iisus având parte,

Întinerind când vremea e-n colind…

 

Un om ce nu are mai nimic,

Totuşi stăpânind toate, totul,

Şi timpul, veacul şi un pic,

Trecând de moarte, depăşind potopul…

 

Acesta sunt, eu n-am ştiut,

Dar Iisus o ştie prea bine,

Căci m-a iubit şi m-a durut:

Cel ce era, ce este, ce vine…

 

C Stancu