CETATEA DEVEI LA INTERSECŢIA MARILOR IMPERII
Victor Şuiaga a fost un martor tenace şi fericit al evenimentelor petrecute la Deva, unul special care a trăit fapte, istorii, sărbători, dezamăgiri în această cetate din Transilvania. A visat, dar s-a şi documentat stăruitor pentru a prinde în cuvinte exacte istoria locului, oamenii, luptele, politica şi semnele lăsate în timp de românii care au trăit în Cetatea Devei.
Autorul a cercetat, a scris, a reflectat asupra acestui loc special din România. Toate acestea s-au materializat în cartea DEVA CONTRIBUŢII MONOGRAFICE[i], o carte dăruită Bibliotecii Judeţene „Ovid Denusuşianu” Hunedoara-Deva prin anul 1985. Cele două volume s-au publicat în anul 2012 cu sprijinul financiar a Consiliului Judeţean Hunedoara, iar redactori au fost Denisa Toma şi Ioan - Sebastian Bara din partea bibliotecii. Au participat şi consultanţii ştiinţifici precum: dr. Ioachim Lazăr – cercetător ştiinţific I, Muzeul Civilizaţiei Dacice şi Romane Deva sau Marc Antoniu – din partea Asociaţiei Culturale „Av. Dr. Victor Şuiaga” Deva.
O carte eveniment care atinge idei din sfera culturii, istoriei, dreptului, sociologiei, a literaturii de evocare, o carte a CIVILIZAŢIEI Deva, semn de maturitate şi prezenţă în spaţiul european şi universal.
La sfârşitul celor două volume, Victor Şuiaga inserează o scurtă autobiografie din care reiese că a trăit între 25 octombrie 1899 şi 2 aprilie 1996, s-a născut în satul Teiul, comuna Lăpugiu şi a trecut la Domnul în Deva, locul în care s-au fixat rădăcinile sale migratoare de călător spre Cetatea din Ceruri.
A fost avocat, jurist, contabil, a îndeplinit funcţia de viceprimar al Devei sau de prefect al judeţului Hunedoara, a făcut parte din marea asociaţie ASTRA, a scris cărţi, studii monografice, majoritate evocând istoria locală.
Dr. Ioachim Lazăr are un Cuvânt înainte documentat, aducând argumente pentru memoria locului şi transmiţând un portret spiritual al autorului, aparent anonim, dar care a fost cunoscut de oamenii de suflet ai Devei sau de personalităţi ale culturii române precum Nicolae Iorga.
Reamintim doar o singură notă: Victor Şuiaga a participat activ la Marea Adunare Naţională de la Alba Iulia din 1 Decembrie 1918, a luat parte la organizarea Consiliului Naţional Român şi a Gărzii Naţionale din Teiu, a luptat pentru apărarea liniei ferate şi a şoselei împotriva atacurilor trupelor maghiare, atunci au murit 10 locuitori…
El a privit Deva ca pe o cetate, se preocupa de poziţia geografică, de relief, climă, ape, solul sau flora şi fauna locului, de căile de comunicaţie. A fost interesat şi ne-a prezentat istoria locului şi populaţia din preistorie până în perioada modernă, accentuând faptele românilor în perioada suzeranităţii turceşti sau a stăpânirii austriece ori epoca Dualismului austro-ungar, zugrăvind, apoi, perioada română .
Autorul a scris documentat, bazat pe acte oficiale, studii academice, pe ceea ce a văzut, a trăit, monografia are la bază fotografii, hărţii, note şi orice alte documente care au desenat istoria Devei. Au fost analizate hanurile şi birturile şi lumea care acţiona în zonă, târgurile periodice sau numele străzilor cu istoria lor. Se apleca curios asupra vechilor colonişti bulgari, cu viaţa, cu istoria lor incitantă, a scris despre ceangăii din Deva, ca fenomen social special, ori despre Biserica veche ortodoxă, sau Catedrala Sf. Nicolae, despre corporaţiile de meseriaşi sau trecutul minei de aramă. S-a preocupat de prima farmacie, de calea ferată Deva-Simeria-Petroşani, de trecutul teatral al Devei, sau inscripţii semnificative, ori despre evenimente tragice precum bombardamentul englez la Deva sau Tâmpa şi Simeria, a căutat în cărţile funciare locul unde au fost decapitaţi şi îngropaţi ţăranii răsculaţi pe vremea lui Horea, revoluţia lui Horea rămânând în memoria românilor, a descoperit că Ardelean Nicodim şi soţia Maria au ridicat o cruce de piatră în cinstea celor care a luptat pentru drepturile lor cu preţul vieţii.
Şuiaga a fost preocupat de modelele românilor precum Avram Iancu sau Horia, ori Francisc Hossu-Longin, dar atenţia specială o acordă evenimentului principal, Marea Unire de la Alba Iulia din 1 Decembrie 1918, eveniment care l-a marcat şi care i-a dat puterea să reziste, să scrie, să argumenteze.
Autorul nu a avut o viaţă comodă, în anul 1970 când s-a pus problema sistematizării Devei, a făcut numeroase memorii pentru a proteja clădirile importante ale cetăţii, cele încărcate de valoare istorică, de reţinut că în anul 1948 i s-a refuzat înscrierea în Colegiile de avocaţi deşi era doctor în drept. A fost afectat de modul de lucru al autorităţilor după anul 1945, a schimbat locuri de muncă, i s-a desfăcut contractul de muncă, i-a fost confiscată proprietatea pe care o avea în zonă, vreme de 20 de ani nu a mai publicat, activitatea sa ştiinţifică a fost afectată, dar a trimis mereu note la Muzeu Unirii din Alba Iulia, la Arhivele Statului, la Muzeul Judeţean Deva, la Biblioteca Academiei, la Biblioteca Centrală Cluj-Napoca… Pasiunea sa pentru Cetatea Devei a rămas intactă în timp şi a acordat atenţie Marii Unirii, înţelegând frământările românilor din Ardeal în ce priveşte viaţa în acest ţinut frumos, bogat şi aflat la intersecţia marilor imperii…
Victor Şuiaga a reţinut apariţia la Deva a fonografului sau a filmului, modul cum s-au prezentat primele filme în restaurante sau cafenele, a descris fiecare stradă din localitate, a prins esenţa vieţii din locuri aparent comune, dar care radiau viaţă, cultură, sau rezistenţa prin credinţă.
A menţionat amănunte picante precum viaţa unei femei ajunsă stăpâna domeniului Cetăţii Deva, Széchy Maria, cu porecla Venus de Murány, ajunsă văduvă la 23 de ani, cu o viaţă tumultoasă pe la anul 1630, când femeile nu prea jucau un important rol politic şi nu intrau în calculele pentru putere. Viaţa ei ar putea sta la baza unui roman special, sau la baza unui film interesant care să pună în lumină istoriile trecute şi prezente, povestirea lui Victor Şuiaga aducând informaţii de culoare şi interes.
Putem citi în carte despre viaţa la „Hanul mare al Devei”, un han destul de bogat, bine aprovizionat şi cu servire bună, cu nume în epocă, cu aventuri şi secrete medievale, cu lume multă amestecată, cu vizitii şi surugii, cu poştalioane şi ţigănci ghicitoare…
În monografie sunt fixate evenimentele care au dus în anul 1712 la consolidarea unei noi aşezări la Deva: colonia bulgară. Aceasta a fost animată de o populaţie de negustori, colonie formată sub presiunea vremurilor, cu o istorie interesantă marcată de lupta dintre catolici şi reformaţi, dar viaţa şi-a urmat cursul şi oamenii au lăsat urme în timp prin valori sociale importante.
Victor Şuiaga s-a documentat în privinţa lui Avram Iancu, eroul legendar al românilor şi reţine că împăratul austriac Francisc Iosif a programat o întâlnire cu acest crai al munţilor, dar evenimentele s-au precipitat, răspunsul craiului a fost unul emblematic: „un împărat mincinos şi un crai nebun n-au ce căuta în munţii moţilor”.
Tangenţial, în această monografie a Devei apare şi misteriosul Faţă Neagră, Vasile Nopcea (Nopcsa Lázló) fost prefect al Comitatului Hunedoara, cu o viaţă tumultoasă şi care a marcat epoca prin faptele sale. Dar autorul stăruie asupra prezenţei lui George Bariţiu la Deva, distins cărturar român, el reuşind în acea perioadă grea să adune forţele intelectuale ale românilor.
Interesantă este şi istoria căii ferate la Deva, apariţie care a impresionat pe ţăranii români, dar care a fost o preocupare a burgheziei după anul 1848, cu implicarea marilor bancheri de la Viena, în vederea exploatării cărbunelui din Valea Jiului şi cu participarea Societăţii de mine şi furnale din Braşov. S-a edificat „Prima Cale Ferată Transilvană”: Arad – Alba Iulia şi Simeria – Petroşani, însă depoul s-a realizat la Simeria şi nu la Deva deoarece nobilimea din zonă nu dorea „tulburarea liniştii”… Iată că Transilvania era în atenţia marilor puteri de multă vreme şi lumea afacerilor era preocupată de valorile din judeţul Hunedoara şi din vestul României, o tendinţă mereu actuală…
În anul 1888 trenul personal făcea de la Simeria la Petroşani 4,39 ore, iar la întoarcere 3,50 ore, „carul cu foc” constituind prilej de mirare pentru locuitorii din Ţara Haţegului, unii nu îndrăzneau să se apropie de el sau să urce în trenul vechi…
Femeile din Deva au jucat un rol important în politica vremii, doamna Lucreţia Costa-Olaru pe la 1888 a trimis şase perdele lucrate de tărăncile române la curtea imperială de la Viena, arhiducele Franz Ferdinand i-a mulţumit, recunoscând în acest gest valoarea spirituală a tradiţiilor româneşti şi talentul nativ al femeilor din Cetatea Devei şi ţinutul Hunedoarei.
Victor Şuiaga scrie despre sine:
„Ajuns la 86 de ani, îmi dau seama că după capacitatea
intelectuală şi puterea de muncă ce am
avut, dacă şi condiţiile vieţii mele ar fi fost mai bune şi vremurile mai
uşoare, aş fi scris şi tipărit mai multe lucrări.
Dar sunt mulţumit că totuşi am lăsat câteva lucrări de
istoriografie locală ce vor rămâne pentru posteritate.
De asemenea sunt fericit că am trăit vremuri mari, cu
adevărat istorice, că am participat cu tot entuziasmul tinereţii la Marea Unire
de la Alba Iulia din 1 Decembrie 1918, când s-a desăvârşit unitatea de stat a
tuturor românilor.” – Deva, 25 octombrie 1985.
Cronicarul a mai scris lucrări despre istoria Bisericii Ortodoxe Române, despre satul Lăpuşnic, satul Teiul unde s-a născut, despre jurişti hunedoreni implicaţi în Marea Unire, versuri clandestine din timpul dictaturii comuniste, amintiri despre Marea Unire…
Marea Unire, un gând ce revine mereu în scrierile acestui martor ce a trăit la Deva şi a văzut istoria prin ochii celui care s-a declarat fericit la sfârşitul vieţii cu toate că a suferit şi a vegheat… El a fost şi ultimul prefect constituţional al judeţului Hunedoara (1937), iar, ulterior, de la 10 februarie 1938 până în decembrie 1989 altele au fost vremurile…
Vremurile s-au schimbat, omul a rezistat prin puterea de a depune o mărturie despre istoria Cetăţii Deva şi nu numai şi pentru a ne oferi argumente pentru a rămâne uniţi şi a ne permite fericirea, dovadă că omului i se pot lua proprietăţile, dar nu i se poate lua identitatea şi puterea de a rămâne un cetăţean în Cetatea lui Dumnezeu cea visată de Sfântul Augustin…
Constantin Stancu
[i][i] Victor I.
Şuiaga, DEVA CONTRIBUŢII MONOGRAFICE,
2
*Foto: Cetatea Devei
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu