O
nouă paradigmă a literaturii române, de
Ion
Pachia-Tatomirescu
Ion Pachia-Tatomirescu continuă epopeea
literaturii române cu un nou volum de istorie literară, de fapt o călătorie
spirituală prin lumea frumoasă a cărților și revistelor, prin mirajul din viața
scriitorilor.
Autorul a publicat la Editura
Waldpress Pagini de istorie literară valahă de mâine*, volumul al
IV-lea, după ce a publicat anterior trei volume masive, reprezentând o muncă de
peste 40 de ani, muncă bazată pe seriozitate, atenție, profesionalism.
Istoriile sale fac parte integrantă din istoria mai largă a literaturii actuale
și se încadrează și completează tomurile publicate de alți pasionați ai artei.
De remarcat viziunea istoricului,
capacitatea sa de a analiza fenomenul dintr-un unghi mai puțin convenabil, cel
al paradoxismului, dar și al deschiderii spre noi orizonturi de cunoaștere.
Notabil, în acest volum cele 3619 nume de personalități plasate în
orizonturi diverse, care au pledat pentru cunoașterea profundă din punct de
vedere al artelor, al simbolurilor și
metaforelor, al științei și politicii, al istoriei solide a românilor
încadrate în istoria mai largă a lumii. Accentele sale cad pe vechile rădăcini
ale lumii, pe cupola inițială a lumii și pe mirajul unui viitor agresiv.
De remarcat bibliografia bogată care a stat la baza analizei. Sunt avute în
vedere dicționare masive, lucrări de specialitate, romane, volume de poezii,
reviste literare și nu numai, compendii
de istorie. Documentarea are o culoare academică, aplicată, dovedind pasiunea
cronicarului pentru literatura română. Sunt trimiteri la Academia Română, la
personalități de primă mână a culturii române și universale.
Reținem câteva linii de forță ale
analizei sale: cuvintele care sunt pătrunse de înțelepciune, magnetismul care-i
leagă români, geografia suferinței, viața în zigzag, frumusețea durerii,
principiile credinței, lumea spirituală ca amprentă divină, extremele care se
ating – de la lepre la sfinți, pietrele care vorbesc despre istorii trecute și
istorii de azi, impactul creștinismului asupra vieții culturale, invazia
satului între piramidele de beton armat, măștile populare etc.
Ion Pachia-Tatomirescu este un
generos, privește cu obiectivitate cărțile lansate în spațiul românesc. Nu face
deosebire între publicațiile pe format de hârtie și cele virtuale. Este atent
la operele celor din străinătate, cele scrise de români și de iubitorii de
limba română, în aceeași măsură cu cele din țară. Observăm o migrație din țară
în lume și din lume în vadul acesta românesc. Timpul nu este un zid de
netrecut, dimpotrivă, este un liant pentru mințile lucide și deschise la mit.
Istoria lui Pachia-Tatomirescu se
înscrie în fenomenul actual de reanalizare a creației literare pe alte
principii, pe alte platforme. Este un curent care ia având în lumea literară,
el pregătește un tsunami evident,
cândva într-un viitor destul de apropiat. Valorile se vor reașeza pe alte baze
și autorul o știe, o acceptă și le promovează cu mult curaj. Analiza se întinde
pe 740 de pagini și se lipește de celelalte trei volume, masive și ele, formând
un bloc solid de istorie culturală și literară de 2596 pagini în format mare.
Interesante sunt paginile
dedicate revistelor, toate se constituie într-un jurnal fără frontiere. Sunt
remarcate revistele binecunoscute din peisajul literar actual, de la România
literară, la Familia sau Convorbiri literare. Sunt puse în evidență
reviste reușite susținute de grupuri de scriitori, oameni de cultură precum Lumină
lină, Noua Provincia Corvina, Cetatea culturală, Contaatac, Dreptul la timp etc.
Unele s-au stins din motive obiective, urmele lor în literatura română sunt
evidente pentru că au în spate pasiunea unor oameni iubitori de frumos, adevăr,
echilibru… Privită în ansamblu, analiza aceasta, atât de personală, lansează un
metamesaj pentru oamenii viitorului.
Iată cum scrie autorul istoriei
despre opera lui Florin Logreșteanu: „Alături de romanele <<mai vechi>>,
Casa
cu iederă (2010) și Puzzle (2013), cel de al șaselea
roman a lui Florin Logreșteanu, Negru profund, noian de negru
(2016), dacă ar fi editat bilingv (în engleză și în valahă, pentru o mai
profundă cunoaștere în diferite spații spirituale ale planetei, pentru un <<mai
mare circuit>>, inclusiv „Interent-circuitul”),
însă cu titlul <<mai exact-aplicat>> și <<mai ușor memorabil>>,
Mianda,
ar fi putut, sau ar putea concura oricând cu majoritatea romanelor laureate cu Premiul Nobel…” (p. 157).
Despre revista „Banchetul”,
istoricul literar reține: „Revistă de cultură și rostire românească a Fundației
Culturale <<Ion D. Sârbu>>, Banchetul (ISSN/ ISSN-L 2501-1332),
fu fondată la Petroșani-Dacia, în anul 2016, de Dumitru Velea – ce, în calitate de înrăzărit poet, dramaturg, eseist,
publicist, ori, mai exact spus, de veritabil <<scriitor
galaxiedric>>, se angajă în <<spinosul post>> de redactor-șef
ale excelentului periodic (<<mensual>>/
<<trimestrial>>) din <<priveliștea ființătoare a
spiritual-sacrului spațiu aș Pelasgimii > Valahimii>> sub un
<<curajos>> titlu, <<în omonimie>> cu Banchetul
lui Platon (427-347 î.H), antrenându-se totodată și un <<sens giratoriu>>
al <<fericitei consonanțe>> dintre filozofie și lirosofie” (pp.
312-313).
Despre poezie aflăm că poetul și
surâsul neantului pot face lumea mai înțeleasă în paradoxul melodios cu
moartea, că există o libertate a cuvintelor
și o antimaterie care locuiește în versuri calculate exact, iar tornada
de hârtie poate obtura limitele lumii văzute.
Cărturarul privește speciile
literare în dinamica lor, lăsând liberă fantezia dar și invazia științei în
jocul liric, într-un război informațional deschis.
Surprinzătoare este analiza unor
cărți de cultură, așa cum aflăm din textul De
la roțile de apă ale Daciei Antice la modernele turbine hidraulice,
respectiv Roata de apă – primul motor,
de Iacob I. Voia (p. 250). Se subliniază în orizontul nostru spiritual că apa este subiect de cugetare, roata este subiect și obiect de studiu,
ajungându-se la turbina hidraulică
de azi, care mișcă societatea înspre civilizație și spre o altă paradigmă.
Despre paginile prezente de
istorie valahă de mâine, autorul afirmă: „Este vorba despre trei volume de
<<pagini de istorie literară>>, volume care se pot metamorfoza
într-o veridică istorie a literaturii valahe <<din prezent și până la
originea mitotextului pelasg> valah-rupestru/ neolitic>>” (Interviurile de pe platforma de beton armat,
p. 254).
Ion Pachia-Tatomirescu subliniază
că istoria literară reflectă și istoria noastră deoarece realitățile societății
dintr-o epocă se văd în aceasta în diferite moduri lirice, epice, dramaturgice,
spre un „orizont al cunoașterii metaforice”, iar noi suntem parte în Sacrul Întreg Cosmic, într-o sferă de
netimp capturată în aceste pagini speciale.
Limbajul cronicarului este unul
de ținută, mai greu de asimilat pentru cei grăbiți și convenționali, dar el
face corp comun cu mesajul despre operele literare și jurnalele literare.
Ușoara ironie și expresiile
populare încrustate în corpul textului academic aduc un dinamism al lecturii
convenabil pentru cei inițiați în fenomenul acesta. Stilul cronicarului este
inconfundabil și meandric, inspirat și de limbajul științei sau limbajul
mitologiei.
Cititorul va descoperi o lume
aparte, oglinda din oglinzi, de fapt o reușită care va stârni controverse și va
atrage după sine reanalizare istoriei literare spre alte orizonturi de
cunoaștere și trăire.
În mod evident, mulți scriitori
prind în cărțile lor viața în complexitatea ei și sub presiunea unor paradoxuri
greu previzibile, aspect subliniat de Ion Pachia-Tatomirescu cu brio în
istoriile sale.
Constantin Stancu
Octombrie, 2018
*Ion Pachia-Tatomirescu,
Pagini de istorie literară valahă de mâine, volumul al IV-lea,
Timişoara, Waldpress (ISBN 978-606-614-091-1 / Vol. IV : ISBN
978-606-614-168-0), 2018.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu