Bătrânul îndrăgostit
Am uitat de unde am plecat, nu știu unde voi ajunge,
doar o imensă oboseală, iată,
nu-mi mai pot duce trupul în spate…
O frunză rebelă cade pe gândurile mele,
nu știu dacă este toamnă sau doar vântul barbar,
aud sunete grele de aur frânt, în față e o ceață de argint, cuvinte miriapode se mișcă în memoria mea.
Ai putea să mă eliberezi de toate aceste
cu un simplu gest de femeie îndrăgostită,
ai putea să-mi șoptești la ureche
în ce an suntem, ce zi locuim,
ce anotimp asimetric străbatem…
Vine o locomotivă veche, cu abur, trece prin mine,
trage după ea nopțile ratate și
absențele de esență tare…
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu