GLASUL CARE VINE, VINE, VINE...

 

Glasul Lui

 

 

Glasul Lui se-aude clar,

Dacă El tace, nu vorbeşte,

Între ce-i vechi, si ce-i nou, iar,

Un Prinț prieten grăiește… 

 

 

 

Glasul Lui ascultă-l smerit,

Glasul se-aude pătrunzător,

Tu, omule, eşti mereu iubit,

Faci parte din alesul popor...

 

Si grecii, egiptenii, sirienii,

Magii, chiar, romanii au lucrat,

Sub braţul Lui, fost-au vremii

Daţi, pentru Iisus Împărat...

 

Cartea veche a ieşit în lumină,

Vechiul țipăt s-a frânt la neamuri,

Ea, care a pregătit, blând, să vină

Iisus în glorie, înconjurat de ramuri...

 

Înflorise totul, era primăvară,

„Osana, Osana!”, i-au strigat în cale,

Înflorise măslinul, finicul, iară,

Cetatea era la picioarele sale...

 

El a venit să elibereze deplin,

Nu dorise judecata în pripă,

Avea în fiinţă semnul divin,

Era învelit cu blândă aripă...

 

A trimis Mângâietorul la noi,

Ne-a luminat viaţa și veacul,

Ne-a scos din ceaţă, din noroi,

Morţii vrăjmașe i-a găsit leacul...

 

Ne-a învăţat, ne-a și iertat,

Ne-a dat o ţintă, un crez,

În trei zile pecetluite a-nviat!

Minunea asta poţi să-o vezi?

 

Mai poţi tu să nu iubeşti

Pe aproapele tău ca pe tine?

Aşa, omule, te împlinești

Între ce-i rău - și ce-i bine...

 

Ascultă, fii atent la Glasul,

Care parcă nu era și este,

Vei şti unde să pui pasul,

Crinul din lacrimă creşte...

 

Ascultă Glasul, fii pregătit,

Ecoul Lui moale este în tine,

Rămâi treaz, blând, smerit,

Iisus, iată, vine, vine, vine...

 

C Stancu ©