Colecționarul de ceasuri
Am repornit toate ceasurile din camera de zi,
am șaizeci de ceasuri, câte unul pentru fiecare secundă.
Era ziua în care oamenii au stabilit o altă oră pentru trezirea zilnică, din motive de economie, consumam prea mult întuneric și tăcere.
Acum aștept ca unul dintre ele să greșească,
s-o ia înainte sau să întârzie, sunt ceasuri mari metalice,
grele, primite de la eroii din războiul mondial și, gata, îl arunc pe fereastra deschisă
în mintea tipului barbar de afară.
Mi se pare un joc, în alte zone de pe planeta aceasta
pe care locuiesc, e o altă oră și auzeam cum alți oameni
aruncă pe fereastră câte un ceas obosit
care greșise ora exactă.
În fiecare dimineață primesc și eu câte un ceas metalic
în cap, sângerez și-mi pare rău că nu mai am încredere în aceste banale obiecte de uz casnic devenite
obiecte de uz personal.
De la o simplă rană în frunte am ajuns să-mi pierd tot trupul și fără trup nu exist în această rană a realității.
C Stancu ©
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu