MĂ CUNOȘTI DE APROAPE... ÎN NOAPTEA AURITĂ DE LACRIMA GREA

 

Mă cunoşti de aproape, Doamne,

Mă ştii, în pătrunzi gândul, cuvântul,

Mă călăuzeşti prin ierni şi toamne,

Eşti Cel Preaînalt, pururi Sfântul…

 

Mâna Ta Bună o pui peste mine,

Şi stau mereu, smerit, în Faţa Ta,

Mă aperi de rău, mă trezeşti la bine,

După noaptea aurită în lacrima grea…

 

M-ai întocmit în mod minunat,

Fiinţa mea slabă - e tare în Tine,

Prin Cuvântul Tău sunt şi curat,

În rugăciune e har, lumină, şi e bine…

 

În Cartea Ta mi-ai scris viaţa,

Totul a fost, în adevăr, pregătit,

Ai alungat duhuri rele, ceaţa,

Şi, Doamne, nu m-ai risipit…

 

Când adorm sunt mereu cu Tine,

Când mă trezesc sunt iarăşi cu Tine,

M-ai vindecat de păcatul din mine,

Ai ars răul cu prea mult bine…

 

Gândurile Tale sunt nepătrunse,

Nu le pot număra, nici nu le ştiu,

Și-n ceruri luminează cele spuse,

Şi, iată, sunt, chiar, umilul fiu…

 

Numai, Tu, Doamne, inima o ştii,

Numai Tu îmi cunoşti gândul,

Mi-ai dăruit clipe aurite, mii,

Ai altoit în sufletu-mi Cuvântul…

 

Nu mă pot abate pe dreapta Cale,

Mâna Ta mă conduce prea vie,

Sunt chemat în lucrările Tale -

Mă-ntărești prin har şi veşnicie…

C Stancu ©