LUMINA-I TOT MAI SCURTĂ - MERGEM SPRE IARNĂ

 

MERGEM SPRE IARNĂ – LUMINA-I TOT MAI SCURTĂ

 

 

 

 mergem spre IARNĂ – LUMINA-I TOT MAI SCURTĂ…

…ZILE și NOPȚI : MINTEA – de-acum – LE-NCURCĂ…

așa-i când STAI de VEGHE – NUMAI DIN DURERE

și-auzi POPOARELE GEMÂND – sub TULBURĂRI de VRERE…

 

…mergem spre IARNĂ : din noi – se pierde OM-MIOPUL :

stârnești MISTICĂ FIARĂ : nu ăsta ți-era SCOPUL…

URLETE – tot mai lungi – PE POST DE POEZIE :

TOATĂ DUREREA LUMII ! - …e greu să se mai SCRIE !

vor trebui aduși – din LUNĂ – CRONICARI

să facă față CORBULUI : alți ARIPAȚI – mai RARI…

 

…până la OSU-i RÂNCED – CEASUL se tot DIZOLVĂ….

NIMENI nu-i lângă tine : SINGUR –  PIERDUTĂ VORBĂ…

te-ntrebi CE MAI EXISTĂ : simți FRICI ÎNNEBUNITE

 

măcelărind – DEMENTE – IUBIRI ÎMBĂTRÂNITE…

…CAPUL – DEMULT – SE PLEACĂ : SECUREA-A TRIUMFAT :

CRIST te ținea în POALĂ – dar – ACUM – te-a lăsat…

***

 

Prof. dr. Adrian Botez