Literatura de azi...
(Fragment din cartea De vorbă cu scriitori de azi - Maria-Daniela Pănăzan și Monica Grosu)
Întrebarea:
Cum s-ar defini,
in opinia Dmv., literatura de azi și relația
ei cu publicul cititor?
Răspuns - Constantin Stancu
Sunt mai multe
planuri.
Sunt pasionați de
literatură și depun eforturi pentru a se manifesta în spațiul public și au
merite evidente. Daniel Corbu la Iași, Geo Galetaru la Timișoara (Dudeștii Noi),
Nicolae Băciuț la Târgu Mureș, Petre Rău la Galați etc.
Un alt plan este cel al revistelor USR, un sistem
compact, care ține la nivelul academic al scrierilor, ermetic și sustenabil
prin nume. Uneori se depărtează de viața reală, planând într-o lume iluzorie,
artificial construită. Este suspect pentru că nu apreciază suferința…
Există un plan al grupurilor organizate pe lângă o
editură, revistă, a unei persoane. Editurile pentru a rezista, în ciuda
numărului mic de cititori, apelează la marketingul literar și pun în circuit
oameni cu bani, dintr-o clasă socială specială, a celor cu studii, cu posturi
și poziții, din companii solide. Clasa socială apărută după anul 1989. Din
aceasta fac parte oameni fără complexe, descurcăreți, abili, cu talentul la
purtător, ei sunt capabili să aplice în zona literaturii metode de management
al afacerilor. Ei pot constitui „șocul viitorului”, ca să mă exprim mai
tranșant. Totodată, ei pot să-și susțină material cărțile, editurile fac
vânzări, pot să participe la diferite manifestări etc. Valoarea literară este
dată de interesul material. Acele edituri pot să plătească și criticii literari
care se implică în modul acesta. De marketing literar avem nevoie cu toți…
Un alt plan este cel al elitei, precum revista virtuală
„Literatura de azi”, cu abonament, cu circuit închis. E ca la restaurantele de
lux în care se face abonament pentru a servi un păstrăv tăvălit în mălai,
servit cu stil și eleganță. E un stil interesant și atrage… Sunt interesat de
fenomen și-l urmăresc.
Este un plan al lupilor singuratici care se zbat, trăiesc
literatura, viața. Se împrumută la CAR pentru a-și publica romanele sau
volumele de poezii. Exemplul este Dumitru Hurubă, umorist de talie și cu voce.
Din cauza textelor sale pline de haz „Rezervația cu zăpăciți în tranziție”, a
fost cenzurat la revista „România literară” pentru motive financiare, cei care
asigurau banii pentru revistă erau cei tandru criticați și atunci s-a renunțat
elegant la umoristul Hurubă. Era o rubrică permanentă a revistei. Cenzura a
murit, trăiască cenzura!
Exemplele pot continua.
Megatendințele
își vor face efectele în societatea românească, vor readuce literatura la punctul
de tensiune în care lucrurile se vor limpezi. Am explicat acest fenomen în
romanul Vadul ars (Editura Refet,
2016), un roman al perioadei de tranziție. Megatendințele au schimbat guverne,
au căzut companii mari, precum băncile celebre din USA, au schimbat planurile…
Există și edituri digitale unde o carte poate apărea în
mai multe locuri din lume, simultan… Regret că nu are cine să-mi traducă
romanele în limba engleză, aș avea o expunere mult mai mare… La fel și cărțile
scriitorilor români.
De reținut momentul Eugen Ovidiu Chirovici, un autor
interesant, Cartea oglinzilor a părut
simultan în mai multe țări, totul gestionat de edituri mastodont, a apărut în
38 de țări simultan, a rupt gura târgului din anul 2015. E și mason, se pare…
Alt fenomen este cel al scriitorului Adrian Botez care a
fost propus pentru Premiul Nobel pentru Literatură pe anul 2017 de asociația
Academia Dacoromână, urmează să vedem efectele…
Revine sarcina istoriei literare să analizeze un fenomen
așa de complex, e nevoie de specialiști buni, care să aibă cunoștințe din
diferite științe, nu mai merge doar cu simpla prezentare, cu analize la nivel
literar. Temele abordate depășesc nivelul mediu cu mult, bogăția lumii literare
este evidentă. Consider că și din punct de vedere sociologic ar trebui analizat
fenomenul literar actual.
Este un tzunami
greu de gestionat.
