Piatra imponderabilă are loc în zidul catedralei

 

În altă icoană

 

 

O elipsă între tine şi el, o elipsă între ea şi tine,

ai sentimentul că planeta se roteşte,

asta înseamnă că viaţa începe, continuă, se sfârşeşte cumva în materie,

se blochează în lucrurile simple: pământ şi celelalte zile,

dar continuă altfel, în altă icoană…

 

Imaginea ta prinsă cu pioneze pe certificatul de naştere,

prinsă cu lipici ordinar, făcut din oase fierte,

până la urmă, zilnic, mâinile sunt prinse

în acidul faptelor, al cuvintelor, al umbrelor…

 

Un gard cade la marginea oraşului,

oamenii rămân despărţiţi,

îi uneşte doar elipsa care trece prin ei,

sentimentul că piatra imponderabilă are loc în zidul catedralei…

 

Lumina metamorfozează carnea în psalm,

pe pieptul tău se preling pietre lichide:

albastru, verde, galben, roşu, alte culori amestecate,

există o simbioză între trup şi gând pentru o vreme,

apoi evadarea din carne…

C Stancu ©