ȘI-MI VINE DE
IARNĂ
am agonisit
înc-o zăpadă
din iernile mele tot mai lungi
rărindu-se
mijesc ochii
să te zăresc venind printre fulgi
de departe
fantasmă
precum vorbe înșelător ticluite
picotesc la
gura sobei
mai tresar să
veghez flacăra
ce-mi pare că-i
jocul tău pe jar
printre iele și umbre
pe afară-i
vuiet și viscol
încet
din urmă
mă cuprinde somul
Aurelian
Sârbu
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu