Îngropat în idee
Nu
am murit, sunt îngropat în idee,
au
aruncat peste mine ultima lopată de zăpadă,
ating
rădăcinile stelelor,
plante
de apă pe un cer lichid…
Aşteptaţi
un semn de la mine,
da,
nu am murit, e bine în poem,
îl
poţi trage cu o cheie simplă,
trebuie
doar să ai cheia,
asemenea
ceasurilor vechi din secolul trecut.
Poemul
nu indică ora exactă,
dar
ştii ce vremuri trăieşti,
se
pot face batiste din cămaşa poetului,
pătate
de sângele curs din idee…
Câteva
cuvinte puse unul lângă altul
ar
putea forma un trup de balerină pe trecerea de pietoni…
C Stancu ©
Foto: Zid de Cetate (Deva)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu