Autobiografie
Am istoria mea, o istorie de unică folosinţă,
simplă şi elastică, cu femei şi bărbaţi,
plus o mie de an de taine.
Pot să vă zic despre amintirea
care mă scălda în lichidul
care mă legăna în pântecul mamei,
ori mirosul de lemn obişnuit din care, în copilărie,
îmi făceam pistoale de împuşcat iluzii,
ori jucării delicate, care imitau imperii.
Pot să vă şoptesc despre iubirile
care mi-au ros carnea şi care mi-au atins
cu acizi gândurile metalice,
iubirile care m-au pregătit pentru iubirea cea firavă ca o trestie,
ori ca o subţie coardă de vioară
pe care mâna artistului continua să cânte pe Titanic.
A fost o vreme a cetăţilor
în care m-am rătăcit sau a drumurilor care le înconjurau
precum neuroni imenşi de praf.
A fost o vreme a uitării şi a nisipului care intra în vise.
Desigur, voi fi eroul, unul atins de vântul dimineţii
care mişcă munţii mai spre nord,
un erou al vântului şi al cuvintelor de nea...
Arborii vor rămâne la fel de verzi şi după ce voi birui,
cu tăietorii de lemne odihnindu-se la umbra lor...
C Stancu ©
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu