GÂNDURI DESPRE ZEI
Ideile şocante sunt preferate de cititorul de
elită, de unii creatori, care îşi bazează sistemul de valori şi de principii pe
gândurile care ies din normal şi care par a avea o anumită susţinere
ştiinţifică spectaculoasă.
Una dintre aceste concepţii, vehiculată prin cărţile de popularizarea ştiinţei, este legătura intimă dintre Fii lui Dumnezeu şi femeile oamenilor, ca fiind legătura dintre o categorie umanoidă aparţinând unei specii de pe o altă planetă şi femeile oamenilor, o legătură misterioasă, cu urmări pentru generaţia noastră de oameni trăitori pe terra, cu privirile îndreptate spre un alt pământ ...
O legătură între zei şi oameni, cu alte
cuvinte.
Deci zeii printre noi, pregătiţi să –ţi dea
un pahar cu apă când eşti însetat ...
Baza controverselor a plecat din
interpretarea exotică a cărţii Geneza
din Biblie, în corelaţie cu unele descoperiri ştiinţifice.
Din păcate pentru susţinătorii acestei idei,
ceea ce pare spectaculos, nu este susţinut şi de Biblie ori de ştiinţă.
Totul pare o aparenţă, bazată pe logica
umană, care refuză logica divină, o analiză din poziţia umanistă care refuză
poziţia clasică apologetică teologică. Omul are prioritate înaintea lui
Dumnezeu, adică, pe principiul că Dumnezeu refuză secretele creaţiei
individului flămând de cunoaştere şi de aici misterul şi bucuria celor care
totuşi ajung să ştie, sentiment uman de altfel
...
De fapt, cine înţelege primele trei capitole
din Biblie, va înţelege şi restul, idee susţinută de teologii serioşi, începând
cu Sfântul Augustin şi, cred, baza credinţei în orice epocă.
O lectură atentă a Bibliei ne relevă
următoarele aspecte:
- după căderea în păcat a omului şi după
moartea lui Abel, care a fost ucis
de Cain, familia originară a avut un
fiu pe nume Sem, care a luat locul
lui Abel. Atunci au început oamenii să cheme Numele lui Dumnezeu, iar cei care,
spre deosebire de Cain şi urmaşii săi, au reluat închinarea la Dumnezeul
creaţiei, se numesc şi se numeau Fii lui
Dumnezeu.
“ Gen 4:26 Lui Set de asemenea i s-a născut un fiu şi
i-a pus numele Enos. Atunci au
început oamenii a chema numele Domnului Dumnezeu”.
Aceştia s-au constituit într-un grup distinct
şi au conservat cunoştinţele şi felul de viaţă pe care le-a lăsat Dumnezeu lui
Adam. Având în vedere zestrea genetică superioară, inclusiv nouă, de exemplu,
zestre care nu era afectată accentuat de păcat, în acel moment al istoriei,
aceştia trăiau aproape 1.000 de ani, probabil aveau 8 – 10 m înălţime şi aveau
un bagaj de cunoştinţe net superioare grupului uman urmat de Cain care s-a
ocupat cu crearea de unelte, zidirea de comunităţi umane specifice, etc. Exista
o diferenţă între oameni, între aceste colectivităţi, efect al dreptului de liber arbitru lăsat omului de Dumnezeu.
Evident că Fii lui Dumnezeu, numiţi astfel
pentru că urmau Calea dată de
Dumnezeu lui Adam se deosebeau clar de restul oamenilor, fiind despărţiţi de
aceştia, iar contactul cu oamenii obişnuiţi îi releva ca zei prin ceea ce
făceau, ce practicau şi ce puteau să facă, erau clar aleşi şi mult mai
puternici prin deţinerea informaţiei corecte.
Ori, se ştie, informaţia duce la putere, e
chiar esenţa puterii.
Dar grupul Fiilor lui Dumnezeu a intrat în
criză prin faptul că nu se mai putea perpetua, modul acesta de viaţă le afecta
continuitatea, aceste fenomene fiind prezente ulterior şi în cazul comunităţii
esenienilor, sau unor călugări, etc... Au omis importanţa trupului de carne
care a fost şi el creat de Dumnezeu, ca templu al Duhului, adevăratul Templu,
model al Cortului întâlnirii, ulterior ...
Ajunşi în punctul de tensiune a crizei, Fii
lui Dumnezeu au luat decizia să se unească cu fiicele oamenilor, din
comunitatea formată de Cain, pentru a-şi asigura continuitatea, în condiţiile
în care numărul oamenilor pe pământ era redus şi pentru că porunca lui Dumnezeu
era ca oamenii să se înmulţească şi să stăpânească pământul. De reţinut că
unirea dintre bărbat şi femeie era şi una consancvină, în cadrul familiei, ne
existând alte soluţii dat numărul redus de indivizii, slab grupaţi în
comunităţi mici, izolate, fără circulaţia ideilor, a cunoştinţelor esenţiale,
etc.
Poziţia lui Iisus în privinţa dumnezeilor
este reliefată atunci când face trimitere la Psalmul 82, psalm în care se arată posibilitatea omului de îndumnezeire, posibilitate susţinută de
ortodoxismul luminat şi de cel evanghelic prin doctrina umplerii cu Duhul Sfânt, doctrine teologice importante în
creştinism. De remarcat că regretatul Dumitru Stăniloaie, teolog important, a
fundamentat această doctrină care a fost preluată în creştinism ulterior şi de
un grup de teologi evanghelici care au dezvoltat ideea.
Iată ce putem citi în Psalmul 82 :
„ Psa 82:1 (Un psalm al lui Asaf.) Dumnezeu a stat în
dumnezeiască adunare şi în mijlocul dumnezeilor va judeca.
Psa 82:2 Până când
veţi judeca cu nedreptate şi la feţele păcătoşilor veţi căuta?
Psa 82:3 Judecaţi
drept pe orfan şi pe sărac şi faceţi dreptate celui smerit, celui sărman.
Psa 82:4 Mântuiţi
pe cel sărman şi pe cel sărac; din mina păcătosului, izbăviţi-i.
Psa 82:5 Dar ei
n-au cunoscut, nici n-au priceput, ci în întuneric umblă; stricase-vor toate
rânduielile pământului.
Psa 82:6 Eu am
zis: "Dumnezei sunteţi şi toţi fii ai Celui Preaînalt".
Psa 82:7 Dar voi
ca nişte oameni muriţi şi ca unul din căpetenii cădeţi.
Psa 82:8
Scoală-Te, Dumnezeule, judecă pământul, că toate neamurile sunt ale Tale”.
Esenţa „ meseriei
„ de zeu este aceea de a avea grijă de creatură, de a asigura protecţia
creaţiei, de a nu abandona omul, indiferente de situaţie. În fond Dumnezeu a
considerat de la început că omul se poate desăvârşi şi a considerat toate
lucrurile bune, dovadă testul Iov,
sau testarea lui Iisus care a fost dus de Duhul în pustie să fie
ispitit, în textul original, în limba greacă veche, sensul este testat.
Chiar Iisus a venit în chip uman pentru a sluji, nu pentru a i se sluji –
vezi Marcu 10:45.
“ Mar 10:45 Că şi Fiul Omului n-a venit ca să I se
slujească, ci ca El să slujească şi să-Şi dea sufletul răscumpărare pentru
mulţi”.
După cum vedem ideea nu este ca zeul
să fie slujit, să ajungă în fruntea bucatelor şi de acolo să taie şi decidă cum
vrea , după buna plăcere a sa, fără scop în cadrul creaţiei...un zeu rupt de
oameni, depărat, misterios, ascuns mundanilor
...
Din alt punct de vedere şi descoperirile ştiinţifice arată că o întâlnire
directă dintre o civilizaţie extraterestră şi umanitatea aşa cum o cunoaştem pe
pământ în prezent, nu este posibilă din cauza decalajului energetic dintre cele
două. Dacă luăm în considerare că America consumă resursele energetice a cinci
continente echivalent, Europa a trei continente echivalent, şi dacă Asia,
Africa, China vor adopta un stil de viaţă asemănător, numit civilizaţie
înaintată, planeta va intra în colaps din lipsa resurselor energetice. Tot
astfel o civilizaţie extraterestră ar consuma resursele energetice ale
pământului care, astfel, ar dispare.
Este posibil ca sonde extraterestre să cerceteze civilizaţia noastră, dar
specia în sine, care să se cupleze cu femeile oamenilor, mai puţin probabil,
iar o specie evoluată nu cred că va avea nevoie de contactul fizic dintre
indivizi de sexe opuse pentru perpetuare,
apoi e relativ ca speciile să fie compatibile, şi e relativ ca o specie
extraterestră să fie divizată în sexe, cel puţin, structura fiinţei lor să fie
bazată tot pe carbon, etc ...Pentru o civilizaţie extraterestră alte sunt
modalităţile de perpetuare, mai degrabă prin puterea spiritului, idee sugerată
şi de modul de venire în lume a lui Iisus.
De fapt ideea unui contact între zei şi femeile oamenilor pune sub semnul
întrebării capacitatea lui Dumnezeu de a crea o specie desăvârşită pe pământ,
ori acest lucru ţine mai degrabă de capacitatea omului de a –l depăşi pe
Dumnezeu prin sfidare, decât de revelaţie.
E tentaţia păcatului originar, de a muşca din fructul oprit, e dulce, dar
te afectează, iar efectele trebuie să ţi le asumi, la nivel de individ, pe
planul spiritual, sfidarea lui Dumnezeu te afectează ca fiinţă creată, îţi
afectează legătura spirituală cu divinitatea...
Cu alte cuvinte cele trei capitole din Geneza, primele, definesc lumea
creată, aflată sub control divin ...
Constantin Stancu ©
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu