Despre Răscoala lui Horea. Local și european

 

Anotimpurile Răscoalei lui Horea

 

În anul 2025, între 22-23 mai, a avut loc un eveniment deosebit la Deva, Conferința Internațională „Între local și european – 240 de ani de la martirajul lui Horea, Cloșca și Crișan”. Cu acest prilej, un număr important de istorici, oameni de cultură, iubitori ai istoriei, au avut expuneri documentate despre eveniment, bine argumentate. Cu toate că au trecut 240 de ani de la răscoala cunoscută, o serie de materiale istorice au fost prezentate, noi și vechi paradoxuri au fost scoase la lumină. Sub coordonarea lui Ioan Bolovan, din partea Academiei Române, și Ioan Sebastian Bara, managerul Bibliotecii Județene „Ovid Densușianu” Hunedoara-Deva, au fost adunate aceste texte istorice într-o lucrare amplă, 751 pagini de ținută academică. Această manifestare științifică s-a materializat în cartea ÎNTRE LOCAL ȘI EUROPEAN, 240 de ani de la martirajul lui Horea, Cloșca și Crișan, Cluj-Napoca: Editura Academia Română. Centrul de Studii Transilvane, 2025, finanțarea fiind asigurată de Consiliul Județean Hunedoara.

Cei doi coordonatori au avut un cuvânt introductiv, punctând momentul. Domnul academician Ioan-Aurel Pop a prezentat, pe scurt, viziunea lui David Prodan despre Răscoala lui Horea, plecând de la teza de doctorat semnată de autor în 1938 și de la reeditările lucrării de referință, cunoscută în mediul academic și în rândul istoricilor, dar și a iubitorilor de cultură. De fapt, cu acest prilej, în anul 2025, a fost lansată a treia ediție, un reper în scrisul istoric românesc.

Cartea are mai multe paliere, legate de fenomenul istoric: percepții străine ale românilor, apoi aspecte legate de tradiție și inovare metodologică. Filmul evenimentelor între represalii și consecințe, memorie și reprezentare, istorie și istoriografie, aspecte între mitologie și realitate. O monografie amplă, cu impact, atingând esențele răscoalei.

Cartea reflectă timpul răscoalei ca o izbucnire violentă a societății, contradicțiile sociale amplificându-se la maxim în acei ani. Transilvania a fost locul unde s-au petrecut faptele cunoscute: În Zarand, pe Mureș, în comitatul Arad, pe Valea Streiului, în Țara Hațegului etc. Cititorul are în față o geografie istorică a vremii, un film bazat pe mai multe cadre în care s-au desfășurat fapte violente cu impact emoțional, mitologic, social. Era vremea schimbărilor, în epocă răscoala avea legătură cu Războiul de Independență a Coloniilor Americane sau cu Marea Revoluție Franceză, evenimente cunoscute pe plan internațional. Există o punte între local și european sau chiar universal. Răscoala a pus problema desființării relațiilor feudale depășite de evoluția socială, de ruperea relației nobil-iobag. Iobagii susțineau societatea fiind legați economic și juridic de nobil, stăpânul vremii. Dar și nobilii erau legați de țăranul harnic, priceput la muncile câmpului, pădure, gospodării. O legătură brutală, care a modelat istoria, pregătind evenimentele ulterioare legate de revoluțiile de la 1848 în Europa etc. Au murit atunci peste 500 de țărani, dar și aproximativ 150 de nobili. Răscoala reflectă universul țăranului român și ideea țăranului deschis, luminat, cunoscător al suferințelor și tradițiilor vremii. Totul pare în hotarele vechii Dacii, o amprentă istorică demnă de reținut. Problema s-a complicat și mai mult din punct de vedere etnic, țăranii erau români, nobili, maghiari în Imperiul Austro-Ungar, astfel caracterul violent a fost amplificat de factori care țin de coagularea unei națiuni. De fapt, ridicarea țărănimii române din Transilvania a pus acut problema națiunii române cu drepturi depline. Țăranii au fost tolerați la acel moment, fiind excluși din rândul cetățenilor ținutului, statut blocat și de legile în vigoare. Pe acest fond s-a format și „mitul împăratului”, cel care ar fi putut duce la rezolvarea tensiunilor, dar relațiile sociale din imperiu au blocat fenomenul, acutizând relațiile interumane și relațiile dintre națiunile din imperiu. Mitul a rămas mit.

Răscoala nu a fost o revoluție așa cum au încercat unii să pluseze, nu a avut o finalitate specifică revoluțiilor. A reprezentat un moment istoric important. Sunt câteva idei care se coagulează în carte. Ele punctează istoria noastră, dau mesaje despre faptul că povestea nu ar trebui să se repete, poate mai acut, datorită evoluției sociale în epoca societății informatizate, când știrile despre evenimentele violente, care izbucnesc în diferite zone ale lumii, sunt tot mai dese.

Cartea are numeroase pagini în limba engleză, deschiderea spre european și universal făcându-se prin aceste texte care transmit mesajul pertinent, academic, despre istoria românilor.

Cartea pune în lumină, alături de fenomenul prezentat și unele aspecte legate de istoria noastră, cum ar fi: imaginea românilor în relatările călătorilor străini, problema elitelor și maselor, imaginea celor trei eroi, Horea, Cloșca, Crișan, în scrierile bisericești sau cauzele răscoalei în viziunea puternicilor zilei. De-a lungul timpului s-a pus problema canonizării lui Horea și Cloșca, valorificare arhivelor imperiale, prezența eroilor în corespondența vremii, legătura socială între Horea, Avram Iancu și împărat, dar și activitatea poliției secrete a vremii. Chiar dacă răscoala a fost reflectată în literatura sau filmul de la noi, au existat și momente în care faptele au fost politizate excesiv, mai ales în perioada socialistă, răscoala fiind considerată, eronat, ca fiind revoluție.

Scriind despre teza de doctorat a lui David Prodan, domnul academician Ioan-Aurel Pop reține: „David Prodan, s-a considerat toată viața un țăran, deși devenise un intelectual rafinat. El a scris preponderent despre țărani și a trasat un portret al țăranului. Țăranul lui David Prodan a fost întâi de toate om, de orice limbă și confesiune, dar, prin număr și pondere în Transilvania, a fost român. Țăranul este prototipul românului medieval transilvănean, fiindcă elita era, de la o vreme, cvasitotal neromânească…” (p. 14). 

Constantin V. Necula, referindu-se la mitul lui Horea, punctează: „Cea mai frapantă proiecție mitică este însă cea de <<Împărat al dacilor>>. Această titulatură, deși anacronică, demonstrează o intuiție extraordinară a imaginarului colectiv. Într-o perioadă în care elitele cărturărești abia începeau să articuleze ideologia daco-romană ca fundament al revendicărilor naționale (prin Școala Ardeleană), conștiința populară făcea deja, pe cale intuitivă, această legătură” (p. 214).

Cartea merită citită atent, pentru că istoria ne permite să vedem în trecut cum se poate modela viitorul nostru. Cum vom trece prin numeroasele contradicții, tensiuni sociale, prin încercările care vin brutal, violent, pregătind noua paradigmă românească, pendulând între local și european...

 

 

Note Constantin Stancu

*Text publicat în revista „Răsunetul cultural”, nr. 7/2026