The Summer
Has Remained on its Knees
I have taken
the books of hot summer with riped fruits in words,
autumn has
come with an unannounced violence, summer has
remained on
her knees, between large pots of earth
prepared of
the wine of absence.
I wait for
you to tell me a story about the lost seasons, about lost
calendars,
the
archaeologists have discovered a city under the old city, the
autumnal
shadows confuse the migratory birds and the falling stars
which make
signs to this place.
A poet from
a city, another one from another country simultaneously
is writing a
long poem about the autumn which has violently arrived,
without
memory.
Old bones
come out from under the wet, rimy furrows,
the air hits
the head of the fatigued trees,
summer has
remained on her knees and she cannot remember of old
affections...
Only the
savaged grass, only the sand on which we write
with our
fragile bodies long epos.
Vara a rămas
în genunchi
Am primit cărțile
verii, calde, cu fructe coapte-n cuvinte,
a sosit
toamna cu o violență neanunțată, vara a rămas în genunchi,
printre vase
mari de pământ
pregătite
pentru vinul absenței.
Aștept să-mi
spui o poveste despre anotimpuri pierdute, despre
calendare
pierdute,
arheologii
au descoperit o cetate sub vechea cetate, umbrele toamnei
derutează păsările
migratoare și stele căzătoare care ne fac semne în
locul
acesta.
Un poet
dintr-un alt oraș, un altul dintr-o altă țară scriu simultan un
poem lung
despre toamna care a sosit cu violență și fără memorie.
Oase vechi
ies la lumină de sub brazde umede, brumate,
aerul se
lovește cu tâmpla de copacii obosiți,
vara a rămas
în genunchi și nu-și amintește de vechile iubiri…
Doar iarba răvășită,
doar nisipul pe care am scris
cu trupurile
noastre fragile lungi epopei.
Constantin Stancu ©
Traducerea: Elena Țăpean
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu