Nicolae Băciuț, NICHITA STĂNESCU - PRINTRE INTREBĂRI/ INTERVIURI, antologie, Editura Vatra veche, 2023

 

Dumitru Hurubă, SCRIITORI CELEBRII - curiozități și ciudățenii, Editura Vatra veche, 2023. Între ceașca de cafea și călimara eterenității

 

Mariana Pândaru, O sută și una poezii... Editura Academiei, 2022

 

Filiala Alba-Hunedoara a Uniunii Scriitorilor din România - Scriitori, alegeri, proiecte, amintiri, raftul de cărți, 15 martie 2013

 

Comunicat

În urma alegerilor care au avut loc în data de 15 martie a.c., noua structură a conducerii filialei noastre este următoarea:
 
Președinte: Cornel Nistea
 
Membri în Comitetul de Conducere:

Aurel Pantea, Mircea Stâncel, Monica Grosu și Ladislau Daradici.

Conducerea Uniunii Scriitorilor din România în mandatul 2023 – 2028

 

Membrii Consiliului Uniunii Scriitorilor din România

Preşedintele U.S.R.: Nicolae Manolescu

Prim-vicepreşedintele U.S.R.: Varujan Vosganian

Filiala Alba – Hunedoara: Cornel Nistea

Filiala Arad: Vasile Dan

Filiala Bacău: Dumitru Brăneanu

Filiala Brașov: Adrian Lesenciuc

Filiala Bucureşti – Literatură pentru Copii şi Tineret: Petre Crăciun 

Filiala Bucureşti – Critică, Eseistică şi Istorie Literară: Radu Voinescu

Filiala Bucuresti – Dramaturgie: Lucia Verona

Filiala Bucureşti – Poezie: Horia Gârbea

Membru în Consiliul U.S.R.: Liviu Capșa

Filiala Bucureşti – Proză: Aurel Maria Baros

Membru în Consiliul U.S.R.: Ștefan Mitroi

Filiala Bucureşti – Traduceri Literare: Peter Sragher

Membru în Consiliul U.S.R.: George Volceanov

Filiala Chișinău: Teo Chiriac

Filiala Cluj: Irina Petraș

Membru în Consiliul U.S.R.: Ovidiu Pecican

Filiala Craiova: Mihai Firică

Filiala Dobrogea: Angelo Mitchievici

Filiala Iași: Cassian Maria Spiridon

Membru în Consiliul U.S.R.: Marius Chelaru

Filiala Pitești: Nicolae Oprea

Filiala Sibiu: Ioan Radu Văcărescu

Filiala Sud – Est: Florina Zaharia

Filiala Târgu Mureș: Markó Béla

Filiala Timișoara: Cornel Ungureanu

Membru în Consiliul U.S.R.: Marian Odangiu

 

Membrii Comitetului Director al Uniunii Scriitorilor din România

Preşedintele U.S.R.: Nicolae Manolescu

Prim-vicepreşedintele U.S.R.: Varujan Vosganian

Horia Gârbea – Preşedintele Filialei Bucureşti – Poezie         

Aurel Maria Baros – Preşedintele Filialei Bucureşti – Proză

Peter Sragher – Președintele Filialei București – Traduceri Literare

Irina Petraș – Președintele Filialei Cluj Cassian

Maria Spiridon – Preşedintele Filialei Iaşi

Mircea Mihăieş – din partea Filialei Timişoara

 

Directorii Uniunii Scriitorilor din România

Consilier: Gabriel Chifu

Director de Programe Interne: Cristian Pătrășconiu

Director de Programe Externe: Răzvan Voncu

Director de Imagine și Comunicare: Horia Gârbea

Director Economic: Stela Pahonțu

Director Administrativ: Dragoș Ursache

Camelia Ardelean & Miron Țic, BAGHETE DE STICLĂ... Semnal, câteva date despre autori, sumar... Poezia între fragil și veșnicie

 

ZIUA INTERNAȚIONALĂ A POEZIEI - 21 MARTIE 2023, DEVA

 

Proiectele Uniunii Scriitorilor din România pentru anul 2023

 

Proiectele Uniunii Scriitorilor din România pentru anul 2023

 

„O nouă contribuție la harta vie a literaturii române”, 24 ianuarie

Clubul de Lectură, Oltenița, ianuarie/ aprilie/ iulie/ octombrie

Festivalul de Poezie și Dramaturgie „Patrel Berceanu”, ediția a III-a, Craiova-Băilești, 27-28 aprilie

Premiul „Garabet Ibrăileanu”, ediția a VI-a, Roman, mai

Premiul „Lucian Blaga”, ediția a VII-a, Alba Iulia, 9 mai

„Poezia la Iași”, ediția a X-a, 13-21 mai

Festivalul Internațional de Literatură „Tudor Arghezi”, ediția XLII, Târgu-Jiu, 18-21 mai

Premiile Uniunii Scriitorilor din România pe anul 2022, iunie

Festivalul „Alexandru Macedonski”, ediția a V-a, Craiova, 2-3 iunie

Festivalul Naţional de Literatură „FestLit”, ediția a X-a, Cluj-Napoca, 8-10 iunie

Gala Poeziei Române Contemporane, ediția a XIII-a, Alba Iulia, 10 iunie

Premiul „Mihai Eminescu”, ediția a XXXIII-a, Botoșani, 15 iunie

ART CITY – Festivalul Internațional de Literatură „Poezia – Port la Dunăre”, ediția a II-a, Galați, 29 iunie-3 iulie

Festivalul „Limba română”, ediția a III-a, Brașov, 30-31 august

„Toamna bacoviană a scriitorilor”, Bacău, septembrie

„Literatura tinerilor”, ediția a VI-a, Neptun, 15-16 septembrie

Turnirul de Poezie, ediția a XII-a, 23-30 septembrie

Colocviul Naţional de Proză, ediția a XIV-a, Alba Iulia, 6-7 octombrie

Festivalul de Poezie, ediția a II-a, Constanța, 6-8 octombrie

Interferențe literare româno-maghiare, ediția a VI-a, Târgu Mureș, 21 octombrie

„Scriitorul Anului”, ediția a VIII-a, Iași, 2-4 noiembrie

Colocviile Tinerilor Scriitori, Alba Iulia, 10 noiembrie

Simpozionul Național despre Traducere și Retraducere Literară, ediția a II-a, București, 11-12 noiembrie

 

 

Vatra veche, nr.3/2023. Semnal, sumar, date de contact, cultura, viața între frumos și realitate

 

Judecătorul și jurnalul ars, note literare de Sonia Elvireanu... „Romancierul urmărește constant în romanele sale societatea românească în tranziția dinspre socialism spre capitalism, prefacerile din mediul natural și economic într-un orășel fictiv din Ardeal, sub care se ascunde unul real, contrastul frapant dintre vechi/nou, mentalitățile opuse, parvenitismul, degradarea morală din postcomunism”

 

Constantin Stancu, Judecătorul și jurnalul ars

         

Scriitorul Constantin Stancu, poet și prozator deopotrivă, explorează în ficțiune o lume cunoscută, în contrastele sale frapante, invitându-și cititorii să  reflecteze la derapajele societății actuale, la machiavelismul afacerilor, la brutalizarea lumii sub autoritatea banului.

În noul său roman  Judecătorul și jurnalul ars (Editura universitară, 2021), al treilea dintr-o trilogie alături de Vadu Ars (2016), Migranți fără bagaje (2019), prozatorul revine asupra unui topos ficțional obsesiv, Vadu Ars, o zonă monoindustrială ce dispare după 1990, preschimbată în mediu de afaceri capitalist pentru afaceriști de tot soiul, parveniții din lumea nouă, decăzută moral sub tentația banului, privatizării, concurenței pieții libere.

Romancierul își păstrează viziunea realistă asupra lumii din romanele anterioare, încercând să-i surprindă  mecanismul economico-social într-un alt cronotop  istoric. La nivel narativ, regăsim același tip de narațiune extradiegetică, cu un narator exterior universului ficțional, și același personaje reprezentative pentru noua societate mercantilă, înfiripată la finele secolului XX. Unele trec din romanul Migranți fără bagaje în Judecătorul și jurnalul ars: Moise Buzatu, afaceristul, Ioan Jude, lichidatorul de firme, devenit consultant; Ana Nour, avocată, unul din migranții care rămân în străinătate. Sub masca lui Pompiliu Topor, fost tehnician agricol, îl regăsim pe Ioan Ardelean.

Judecătorul pensionar Teofil Ciocan devine personajul principal, alături de altele  noi, urmașii celor vechi, precum Edi, fiul lui Moise Buzatu. Nu poate lipsi din mediul afaceriștilor agentul economic, sub măști diferite: Lucian Tătaru, omul de încredere al patronului, și Ovidiu, trădătorul.

Acțiunea e focalizată pe viața judecătorului pensionar, retras în provincie, la Vadu Ars, și a lui Moise Tătaru, afaceristul prosper. Astfel sunt puse față-n față regimuri și mecanisme economico-sociale diferite. Judecătorul se intersectează cu fostul lichidator de firme, consultantul Ioan Jude și secretara acestuia, Dorina. Își umple singurătatea reflectând la propria viață, la trecut și prezent, notându-și reflecțiile într-un jurnal secret.

Scrisul devine terapie contra solitudinii, cu consecințe nebănuite inițial: personajul devine captiv al lumii ficționale create, uitând să trăiască în cotidian. Îl scot uneori din lumea sa imaginară prietenul său Pompiliu, pomicultorul și cioplitorul în lemn, și Dorina, văduva ce uitase și ea să trăiască pentru sine, prinsă în mecanismul de supraviețuire socială de după lichidarea monolitului metalurgic din Vadu Ars.

Viața lui Teofil Ciocan e prinsă în două moduri narative: povestea, secvențe de viață cotidiană cu prietenul său Pompiliu  (discuții la un pahar de tărie autentică și o masă bună) ori cu Dorina, prin care redescoperă farmecul vieții în doi; jurnalul secret, redat fragmentar,  în italice, demarcându-l astfel de firul narativ al romanului. Cele două forme sunt oglinzile complementare în care se reflectă personajul și lumea prin întâmplările cotidiene, acțiunea completându-se cu reflecțiile personajului asupra trecutului/ prezentului, diferitelor sisteme economice, socialist/ capitalist, și consecințelor realității virtuale la nivel individual și colectiv.

Doi adolescenți nevinovați, Edi și Estera, într-o relație autentică de iubire, sunt prinși în capcana necruțătoare a lumii în tranziție, devin victime, separați cinic de interesele afaceristului Moise Buzatu. Povestea lor de iubire e distrusă de lumea necruțătoare a afacerilor unde maturizarea e impusă de violență și suferință. E partea cea mai frumoasă a romanului: două firi sensibile, însingurate, dornice de independență, ies de sub tutela familiei, fiecare în alt fel, încercând să-și găsească calea în viață; intuiesc, la întâlnirea lor întâmplătoare, că ceva ar putea să-i lege, dar nu se caută inițial, lasă destinul să-și urmeze calea. Și când se reîntâlnesc și nu se mai despart, crezând în viitorul poveștii lor, intervine familia, tatăl lui Edi, robul afacerilor, pentru a-și readuce fiul în sfera lui de acțiune, separându-i josnic, pentru totdeauna, fără a bănui că astfel își va pierde fiul, împingându-l pe o cale nedorită, distrugând sufletul lui frumos.

Romancierul urmărește constant în romanele sale societatea românească în tranziția dinspre socialism spre capitalism, prefacerile din mediul natural și  economic într-un orășel fictiv din Ardeal, sub care se ascunde unul real, contrastul frapant dintre vechi/nou, mentalitățile  opuse, parvenitismul, degradarea morală din postcomunism.

Reflecțiile judecătorului din jurnalul său secret, un amalgam de gânduri cu origine diferită, experiența personală ori lecturile sale, duc la concluzia că oamenii sunt captivi ai unor sisteme economico-sociale într-o competiție acerbă de supraviețuire ori ai propriilor iluzii, precum universul ficțional, creat prin scris, ori conectarea la lumea virtuală a rețelelor de socializare, două forme de conservare a memoriei personale și colective. Ambele au repercusiuni asupra vieții intime, îndepărtează individul de realitate, favorizând  evadarea lui dintr-un mecanism social impus într-un univers paralel, creat de el însuși, unde e captiv al iluziei sale.

Reflectând la trecutul său, la cariera sa de judecător onest, Teofil Ciocan înțelege că judecata omului, reglată de legi imperfecte, e o iluzie a dreptății, diferită de judecata divină. Omul trăiește în iluzii: a cuplului,  familiei, carierei, iubirii, scrisului.

 

                                                       Sonia Elvireanu

29 ianuarie 2022

Text apărut în revista „Zenit 22”, nr. 5/2023, pp. 30 - 31

 

Revista „Zenit 22”, nr. 5 (ian.-feb.-mar.)/2023. Semnal, sumar, semne de primăvară culturală. Poeme, cronici, recenzii, reflecții critice, poeme, proza, scriitori, oameni și fapte, cărți, reviste, umor...

 

Silvia-Gabriela Almăjan, EPISTOLELE DE LA RAMA - SCHIȚE DE PORTRET, Timișoara: Editura Eurostampa, 2023. Semnal, câteva note, literatura de azi în viziunea Școlii de literatură „Eugen Dorcescu” de la Timișoara

 

ZIUA FEMEII, 8 MARTIE CU TOATE ÎNSEMNELE PRIMĂVERII

 

Ea

 

Aș putea să o strig pe nume, să o inventez cumva 

din coasta gândului meu,

din carnea ideii mele care înmugurește în ființă,

din memoria mea de bărbat tatuat de atâtea insomnii, 

dar tac,

o las să crească în interiorul meu, fragedă floare a iernii,

în căutarea unui anotimp în care se nasc mieii...

C Stancu ©

Poemul nu indică ora exactă, dar știi ce vremuri trăiești

 

Îngropat în idee

 

 

Nu am murit, sunt îngropat în idee,

au aruncat peste mine ultima lopată de zăpadă,

ating rădăcinile stelelor,

plante de apă pe un cer lichid…

Aşteptaţi un semn de la mine,

da, nu am murit, e bine în poem,

îl poţi trage cu o cheie simplă,

trebuie doar să ai cheia,

asemenea ceasurilor vechi din secolul trecut.

 

Poemul nu indică ora exactă,

dar ştii ce vremuri trăieşti,

se pot face batiste din cămaşa poetului,

pătate de sângele curs din idee…

 

Câteva cuvinte puse unul lângă altul

ar putea forma un trup de balerină pe trecerea de pietoni…

C Stancu ©

Foto: Zid de Cetate (Deva)

 

 

Manual de rezistență în lumea de azi: Fragmente din Babylon, un jurnal de Silvia Urdea

 

FRAGMENTE DIN BABYLON: 

DIN FAMILIE ÎN LUMEA ÎNTREAGĂ

 

Editura Vatra veche a publicat în anul 2022 cartea Fragmente din Babylon semnată de Silvia Urdea, o carte complexă. Nicolae Băciuț, directorul editurii, a scris prefața, a scris-o cu sufletul și mintea, accentuând importanța ei pentru viața cititorul român de azi și de mâine. Reținem din această introducere în peisajul povestirii: „Asistent universitar, doctor în filologie, cercetător științific, autor de cărți – e statutul unei condiții de intelectual, cu principiile bine consolidate, Silvia Urdea nu putea accepta pe nemestecate tocmai ceea ce disprețuise acasă, dar a trebuit să înfrunte o societate care i-a livrat prea multe iluzii. Și a trebuit să o ia de jos, în America, răbdând umilințe inimaginabile acasă, în proiecția visului american.

<<Mă chinuia într-o oarecare măsură orgoliul meu profesional, realizează la un moment dat Silvia Urdea. Chiar așa de rău am ajuns ca să fac menaj la cineva tot atât de educat ca și mine, dar care avusese norocul să se nască pe pământul unei țări care dictează?>>”, (p.7).

Avem în paginile cărții un jurnal de familie, un jurnal personal, o compunere complexă în care regăsim fragmente de roman, monografie, elemente de literatură comparată, istorie modernă, puțină politică, poezia narațiunii. În mod evident, scriitoarea, bună cunoscătoare a firului roșu din literatura română și literatura universală, a pus pasiune, suferință, dorința de a deschide noi orizonturi pentru generațiile care au intrat în capitalismul globalist, în Satul Global, ca să spunem așa, după „loviluția” din 1989 văzută la București. Se simte dorința Silviei Urdea de a fi profesorul de viață, o situație mult mai complexă, de a explica, de a analiza, de a marca valorile care pot afecta oamenii. Sunt momente de existență trăite pe piele proprie, se simte fiorul, fragmente documentate, legate strict de subiect: odiseea omului în Satul Global. Sinceritatea ei este copleșitoare și convingătoare, trăirile din carte sunt, însă, autentice, numele personajelor, se înțelege, sunt fictive.

Autoarea are curaj, realism, puțină poezie, luciditatea necesară pentru a prezenta oamenii, destinele lor, necesitatea scopului în viață, valorile care contează în orice societate, credința care le unește pe toate. Nu este singurul personaj deși povestea este la persoana întâi. Sunt personaje complexe care apar și joacă rolul ca într-un film modern, crud pe unele locuri. Autoarea este o generoasă, sigur numele acestora este impus de sensibilitate și decență.

Marcată de telenovela occidentului, atât de bine conturată înainte de 1989 în mintea oamenilor, familia autoarei migrează în anul 1990 în America. „Acțiunea” jurnalului se întinde până în 2020 și cuprinde o felie de timp suficient de consistentă care să prezinte fuga după un ideal visat. A spera este omenește, speranța dă energii nebănuite, forțe pe care individul le controlează greu. La finalul povestirii, reținem că această familie nu s-a lăsat copleșită de noile experiențe, a dominat presiunea inerentă schimbării structurii sociale. Viața depinde, la fel și fericirea noastră, și de relațiile cu ceilalți oameni. Familia glisează între faliile sociale deschise între societatea ceaușistă, zisă comunistă, și societatea libertății, zisă societatea tuturor posibilităților, din America. De la dictatură la libertate și libertinaj, de la blocaj și orizonturi roșii la orizonturi albastre. Chiar dacă migrația se petrece imediat după evenimentele tragice din decembrie 1989, din România, situația socială de aici nu se schimbase la acea dată. Migrația se dovedea un fenomen mult mai complex decât arăta propaganda dintr-o parte sau alta a oceanelor. Birocrația, regulile statului și regulile nevăzute ale funcționarilor au complicat mult situația migratului din orice țară, mai ales din România marcată de tare și neputințe istorice. Propaganda de orice fel a avut efecte catastrofale asupra destinelor oamenilor. Sunt descrise etapele, zonele, suferințele. Cititorul intră, astfel, în labirintul social al libertății modelate de libertinaj și rigoarea valorilor economice. Propaganda nu acoperă realitatea, doar îi dă forme de falsă solemnitate, generând credințe false.

„Acțiunea” jurnalului alternează între evenimentele din America și nostalgiile despre România, se petrece în două lumi simultan. Eroii nu se pot rupe total de rădăcini, se adaptează greu, treptat, prin suferință, luând viața de la firul ierbii. În America nu conta situația socială, pregătirea din România, conta să „faci bani” pentru a trăi pur și simplu și a visa că vei fi mult mai bogat decât în fosta „vatră” sau decât cei din jurul tău.

Așa cum am arătat, cartea este și un manual de supraviețuire, înțelegerea noilor valori dintr-o altă societate și, aplicarea lor în viața de zi cu zi, înseamnă supraviețuire și biruință, nu numai socială ci și spirituală.

-       Jobul devine o religie, menținerea lui, arta de a rezista. Primul „job” însemna și acceptarea treptei de jos, slujnică într-o casă de americani. Se ajunge la mistica jobului, la ritualul de fi mereu de acord cu „stăpânii” (p. 46).

-       Accesul la un job este condiționat și de relațiile cu alți români din America, s-a format o solidaritate între aceștia. Solidaritatea, însă, este de multe ori iluzorie, evreii sau rușii având mult mai multe instrumente de a se sprijinii unii pe alții (p. 204).

-       Erorile lingvistice aduc individul în situații neprevăzute, iar religia jobului are și ea de suferit din cauza limbii vorbite în America, una pragmatică, stoarsă de semnificații spirituale (p. 111).

-       Jobul aduce bani, aceștia reprezintă standardul social, modul în care persoana este pragmatică până la maximum suportabil. Banca este un reper al acestui standard, dar și acolo apar cinici, mereu puși pe căpătuială (p. 116).

-       Eroarea imigrantului este imensă în momentul în care calculează raportul dolar/ leu, logica este una afectată de sentimentalism. Banii reali înseamnă și viață pragmatică și de un succes acceptabil, pe un alt palier decât în România (p.120).

-       Marile companii fac legea în societate, dictatura politică este înlocuită de dictatura economicului. Libertatea și accesul la justiție domolește foamea acestora după putere, numeroasele litigii promovate de cetățeni aduc un minim de echilibru social (p. 348).

-       Există un despotism crunt în companiile de familie, acolo regula este făcută de patron și neamurile sale, angajatul nu are prea mari șanse de reușită în câștigarea unor minime drepturi. Riscă zi de zi în fața acestui despotism economic, cauzat de relațiile de familie (p. 432).

-       Formele violenței în America sunt diferite, neașteptate și inedite. Eroina se trezește umilită la maxim în familia în care slujea, stăpâna casei îi impune „uniforma femeii de serviciu”, deși știa că aceasta avea o bună pregătire la nivel universitar (p.38). De la uniforma impusă de comuniștii din România la uniforma care să puncteze starea socială a individului. Forme diferite ale aceleiași umilințe.

-       Pe străzi există mereu riscul unor ciocniri violente cu indivizi căzuți pe scara socială, atenția se impune a fi la maxim (p.59). Situația este cauzată de sărăcia maximă și cultura violenței. Brusc, familia Urdea cade într-o bătaie cu borcane de sticlă pe o stradă, pericolul este maxim, moartea se poate ivi din orice gest al acestor „trupe” de cartier (p. 374). Pe de altă parte, unii ucid din plăcere, un reper social crunt care marchează viața omului simplu în orașele din America (p. 146).

-       Eroina este nevoită să învețe noi deprinderi și noi activități la o vârstă înaintată, alături de tineri și chiar adolescenți. Efortul este mare, generează ambiția de a răzbi și noi energii (p. 249). Experiența de viață este un avantaj până la un anumit punct, dar ruptura dintre generații este evidentă.

-       Familia are o mare importanță, de-a lungul jurnalului autoarea ține să menționeze forța care i-a dat-o soțul prezent și copilul, necesitatea de  a-i crea acestuia o situație, un viitor prin care să aibă statul social asigurat prin educație, înțelegerea mecanismelor sociale, menținerea legăturilor între membrii familiei. Creșterea și educarea copiilor înseamnă un adevărat efort spiritual, material, existențial. Diferențele de educație sunt vizibile între România și America la acest nivel, și totuși, la noi educația era mult mai aprofundată. Sistemul de educație american, bazat pe contribuții (totul costă) duce la fenomene sociale neprevăzute în care au de suferit copiii. Școlile nu riscă să piardă părinții care contribuie la venitul școlii, de aici multe compromisuri care afectează nivelul de învățământ al celor tineri (p. 211).

-       În America familia are un statut aparte, reprezintă un punct de reper în care oamenii se regăsesc. Emanciparea femeii este o realitate, uneori greu de înțeles de cei din Estul Europei, bărbatul având și el obligații în casă, de menaj și gospodărire (p. 370). Casa în sine, ca edificiu, reprezintă un reper, societatea americană acceptând că marele efort al familiei este standardul social reprezentat de locuință (p.389).

-       Presiunea generată de adaptarea la noua realitatea a societății libere, marcată de libertinaj, are afecte asupra individului, apar situații hilare, abateri de la viața normală, general acceptată. La un salon de înfrumusețare, cu succes în zona de activitate, patroana are deviații sexuale evidente, ajunge lesbiană, provocând neplăceri celor din jur, inclusiv a celor din familia sa (p.170). În alte situații, femeile/ bărbații se acomodează cu singurătatea și folosesc „jucării sexuale”, uneori ostentativ (vezi scena cu „vibratorul” dintre Ionică și Sorina); (p.355). Societatea, prin felul ei de a fi, afectează ființa umană, ieșirile sunt în marja de libertinaj acceptată de societatea americană, morala fiind suspendată de noul etalon social.

-       Dramatică este situația copiilor. Ei sunt lăsați la libera lor alegere într-un moment al vieții în care nu au discernământul format. Jocurile pe noile dispozitive electronice și pe calculator îi aruncă într-o lume iluzorie. Violența, lipsa de sensibilitate afectează mințile și trupurile lor fragile. Se pare că sunt pregătiți pentru o lume în care sensibilitatea este eradicată în numele accesului la bula individuală de barbarie. O întoarcere la scenele din peșterile epocii de piatră, peștera fiind înlocuită de „camera copilului”, presupus a avea personalitate. Unii dintre copiii ajung să mintă, să fie cleptomani, se depărtează de rigorile învățământului necesar, părinții îi idolatrizează. Silvia Urdea, cu ochiul exersat de dascăl, vede situațiile din casa noilor stăpâni și înțelege direcția în care se mișcă viitorul. Punctează aceste scene cu seriozitate și responsabilitate. Tăcerea, însă, impune noua paradigmă socială. O concluzie asupra fenomenului: „Iată că ceea ce se petrece în familie, în școală, în relația dintre sexe, în guvernul unei supraputeri poate influența enorm pulsul întregii lumi” (p.222).

-       O forță aparte, în această călătorie de lungă durată, îi este dată de credință, autoarea observă modul în care biserica își face rolul în societate. Din păcate, depărtarea de rânduiala creștină ia forme speciale într-o societate în care „banii vorbește”. În comunitatea penticostală noii veniți în America sunt ajutați sub condiția acceptării regulilor așa zis evanghelice, trecute prin teologia libertății. În schimbul ajutorului, cel aflat la strâmtoare trebuie să accepte schimbarea sau integrarea în biserică și contribuții financiare la prosperitatea comunității penticostale. La ortodocși, biserica se află sub controlul liderilor locali care impun reguli stricte și consideră biserica o investiție imobiliară. Specializarea liderilor religioși nu are importanță, contează doar acceptarea regulilor locale impuse de cei cu resurse materiale și logistică (p. 442). Analiza este pertinentă și atrage atenția supra fenomenului de „captivitate în Babylon” pe care fruntașii religioși o promovează din rațiuni sociale, nu divine.

-       Un fenomen aparte este „escrocheria” cu visele oamenilor. Grupuri de „antreprenori” și „manageri” specializați vând iluzii celor care speră într-o viață mai bună. Organizarea de evenimente spirituale, inițiatice, de servicii sociale se operează cu cinism, scopul este atragerea banilor celor inocenți. Sumele sunt considerabile, ștaiful face parte din jocul absurd a iluziilor la promoție: autoturisme elegante, costume de firmă, pliante homeric tipărite: marele nimic care vrea să ofere totul (p.445). Sunt experiențe care au marcat viața a mii de oameni, rămași cu buzunarele goale și iluziile certificate de noua tehnică a manipulării sociale. Iluzii la promoție…

-       În 11 septembrie 2001, familia Urdea reușește să obțină „green card”-ul pentru șederea definitivă în America. A fost o luptă de zece ani, timp în care speranțele au rămas intacte. Avocații au avut ca țintă banii celor care speră, deși situația putea fi rezolvată, pe baza dovezilor pertinente, cu mult timp înainte. Gustul amar al experienței este acoperit de bucuria reușitei. Avocatul angajat nu a schițat nicio urmă de regret în fața remarcilor judecătorului și a reproșului făcut de solicitanții/ clienții care au sperat în tot acești ani, nu puțini (p. 477). Inocența are un preț, uneori onorariul ajungând la 20.000 dolari, ceea ce reprezenta un efort material consistent. Sistemul de drept este scump și greu de pătruns de omul obișnuit.

-       Analizând viața politică, Silvia Urdea constată că puterea economică domină viața partidelor și a oamenilor. În timp ce marile companii, la fel ca în socialism, beneficiază de subvenții de la guvern, omul simplu este lăsat să se descurce, la fel ca în capitalismul consolidat. Problema imigrației este rezolvată aproximativ, diferitele guverne (republican/ democrat) nu au putut tranșa problema în favoarea celor care vin în America, deși America beneficiază de aportul de inteligență venit din Europa sau din alte zone ale lumii. Marile realizări sociale se datorează și acestor oameni veniți de departe să-și realizeze „visul american”, o realitate între pragmatism, mit, legendă, birocrație, cutumă (p. 90; p. 451).Până la urmă, cei mulți și harnici fac/ au făcut/ vor face o societatea agreabilă.

-       Cu toate experiențele dificile, familia învinge, înțelege că regula în Satul Global este riscul afacerii, munca grea, speranța, răbdarea. Prin creditul obținut, familia își realizează visul și certifică biruința asupra sistemelor sociale din care au evadat și au rămas captive. Creditul obținut le permite să aibă „casa de casă”, un loc al familiei, templul în care se adună și se răzbună încercările, frustrările, eșecurile, succesul (p. 454). Un amestec de bucurie, durere, tristețe și detentă socială.

-       De multe ori, jurnalul ne prezintă pagini despre România. Întoarcerea cu privirea spre locul de unde au plecat cei din această familie, este un ritual și exercițiu necesar pentru supraviețuire. Credința, amintirile despre o lume liniștită și formată în mediul natural, cu sărbătorile creștine tradiționale, aduc pacea necesară. Basmele românilor sunt mult mai profunde decât basmele moderne ale lumii occidentale. Regretul că, în țară, după 1989, societatea nu și-a găsit echilibrul și drumul spre o vreme a marilor realizări se simte tot timpul. Corupția politică, economică, spasmele sociale, lașitatea care au dominat societatea românească, în acea perioadă de tranziție, sunt momente de durere pentru cel care a migrat spre o lume mai bună. Veștile din țară sunt necesare, uneori ajung deformate, alteori sunt dureros de reale și asta marchează pe cel plecat de la vatră. Familia răzbește prin speranță, credință, fără să uite rădăcinile. Oricât ar fi de amare…

Meritul scriitoarei Silvia Urdea este de a reda cu realism și, totodată, documentat viața aflată între două lumi. A apelat la marile teme ale Bibliei, la literatura universală și literatura română, s-a documentat despre locurile prin care a trecut, despre viața politică și socială din America, reușind să ofere un tablou echilibrat, pertinent, despre epopeea unor români în căutarea unei patrii mai bune, deși, omul în sine, plămadă a Creatorului, este în căutarea patriei cerești. Sunt prezentate istoria unor locuri din America, vezi zona Riverdale. Este prezentat fenomenul pensiunilor pentru imigranți. La fel și istoria românilor din America, datele fiind rezonabile, autoarea apelând la monografii solide, cum ar fi: Ștefan Străjeri, Românii de la Marile Lacuri, București: Editura Amarol, 2014. Sau lucrarea lui Jeffry D. Sachs, The Price of Civilization, Random House, 2012, despre lumea occidentală…

O carte care merită citită și o lecție despre demnitate și luciditate.   

O situație din New York, o cântăreață de operă cânta pe stradă, o voce superbă în mijlocul lumii: „Întreaga întâmplare cu solista de operă pierdută în mulțimea pestriță a metroului o consider emblematică pentru fenomenul de erodare a substanței umane din cadrul relațiilor sociale. Manipulat într-un stil tehnocratic, cu indiferență față de emoțiile și sufletul lui, omul contemporan este marcat de un acut proces de depersonalizare. El e mai mult un număr decât o ființă. Magalopos-urile nu fac decât să accentueze singurătatea individului și anonimizarea lui” (pp.91-92).

Problema migrației în lumea modernă, capacitatea de adaptare într-un nou context social, într-o altă țară, temele acute ale istoriei de acum într-o lume globală, au făcut obiectul și altor cărți, dintre acestea putem enumera: Remus Valeriu Giorgioni, Cei șapte morți uriași, Editura Eikon, 2014; Marina Almășan, Și eu am descoperit America, Editura Leda, 2016; Nicolae Băciuț, Exilul din exil, Editura Vatra veche, 2021 etc. De altfel, Nicolae Băciuț, editorul, ține să arate în prefața la prezentul jurnal diferențele de abordare a fenomenului, diversitatea în suferință și în așteptări ale omului modern în cărți diferite, raportat la prezenta.

Titlul cărții este dat de viziunea asupra istoriei așa cum apare în Apocalipsa (Biblia), unde este prezentată Babylonul. Istoria captivității unui popor dus   într-o țară străină, înciuda voinței sale, dar pe baza păcatelor și erorilor proprii ale indivizilor care-l compun, este un moment de referință în istoria umanității. Marii teologi și filozofi au explicat fenomenul. Silvia Urdea ne prezintă, cum modest o afirmă, fragmente din această narațiune/ episod cu nuanțe divine și bazată pe revelație/ deschidere spre noi orizonturi spirituale… Fragmentele, însă, pot face imaginea întregului, cu ajutorul speranței și a credinței…

Nicolae Băciuț, scriitor și editor, ține să precizeze în prefață: „Fragmente din Babylon nu e un simplu <<jurnal>>, în sensul propriu al conceptului, ci mai degrabă o carte complexă de memorii, în care, ca într-un melting pot, au fost strânse laolaltă toate amărăciunile și bucuriile, toate deziluziile și împlinirile, tot trecutul și toate proiecțiile viitorului (p.12).  

 

 

 

Constantin Stancu

Text publicat în Revista „Vatra veche”, nr. 12/2022