Sursa: Radu Igna
joi, 19 august 2021
Lansare de carte: Călătorii între două extreme..., de Mariana Pândaru... Deva, 25 august 2021 la Biblioteca Județeană „Ovid Densușianu” Hunedoara - Deva. Invitație și câteva note
Călătoria înseamnă mai mult
decât o ieșire din cercul vieții, din zona de conform. Înseamnă curajul de a
accepta o lume dinamică, diferită, care îți oferă alte perspective. Este un
exercițiu menit să anticipeze marea călătorie la care suntem chemați. Mariana
Pândaru a lansat către cititori o carte cu un titlu provocator: Călătorii între două extreme (De la Nordul
Scandinav la țărmurile Bosforului),
carte apărută la Editura Călăuza v.b., Deva, în anul 2020.
Poetă sensibilă, autoarea ne
propune un jurnal de călătoriei, un eseu despre lumile posibile, puțină istorie
europeană de ieri și de azi, jurnalism fără frontiere, câteva texte de poezie,
interviu dinamic.
După cum arată și titlul,
călătoriile au ca destinație locuri din Europa sau din vecinătatea României: Danemarca, Norvegia, Suedia, Belgia,
Franța, Austria, Germania, Transnistria, Basarabia, Serbia, Ungaria, Turcia.
Este dedicată celor care au prilejuit aceste călătorii întâmplate după anul
1989, ca o eliberare de sub capcanele istoriei.
Cartea are un motto: „Viața nu este ceea ce ai trăit. Ci este ce îți amintești că ai trăit și cum ți-o amintești pentru a povesti” – după marele scriitor Gabriel Garcia Marquez.
Note de C Stancu
Invitația Biblioteca
marți, 17 august 2021
Pescar în vremuri grele. O zi la pescuit cu Iisus
Pescuirea minunată
Într-o dimineaţă Iisus va fi pe mal,
Vom auzi Glasul Său clar îndemnând:
Aruncaţi-o în partea dreaptă, sub val,
Şi mreaja nu se va rupe, pescuind…
Acolo, în dreapta corăbiei veţi găsi
Peşte şi rodul fi-va însutit,
Cu El învăţăm simplu a pescui,
Dacă ascultăm de Cel ce ne-a iubit…
Şi ne iubeşte mereu, vorbind blând,
Iisus se arată prin vreme şi veşnicii,
Să privim prin credinţă şi Cuvânt,
Ascultători pescari, prieteni şi copii…
Să recunoaştem încă o dată lucrarea,
Pescuirea minunată să ne întărească,
Să-nvingem păcatul, valul, marea,
Prin Iisus, Cel ce vrea să ne găsească…
Pe mal, în dimineaţa luminată,
Era jăratic, peşte şi pâine, pregătite,
Eram chemaţi la prânz de-ndată,
La un banchet în cele sfinţite…
Ştim noi sau nu ştim pe Iisus?
Şi marea şi dimineaţa, iată, vorbesc:
Să pescuim pe Pământ în valul dus,
Dar nădăjduind la netimpul ceresc…
C Stancu ©
Foto: Sculptura
CARTEA ȘI BIBLIOTECA... Eseu de Remus Veleriu Giorgioni... Autorul acestor rânduri a mai trăit în viaţă ceva, o mare grozăvie: o bibliotecă abandonată afară în ploaie...
Biblioteca: monument sau mausoleu. Biblioteca vagantă
Un cititor poate fi un simplu colecţionar de cărţi - bibliofil sau
biblioman - , sau poate trata cărţile ca pe fiinţe vii, surorile sale, cu care
convieţuieşte de-o viaţă. Astfel, când te plimbi printr-o mare bibliotecă -
Biblioteca Babel... - poţi să te simţi ca într-un mare muzeu, monument ridicat
Culturii; sau te poate apăsa sentimentul ciudat că te afli într-un mausoleu.
Cărţile pe care le (de)ţii în bibliotecă te caracterizează, ele reprezintă cartea ta de identitate culturală
(„spune-mi ce cărţi citeşti, ca să-ţi spun cine eşti”). Spaţiul ei este unul securitzant: te apără de atacurile vieţii cotidiene; sau poate
reprezenta un univers paralel, dacă uiţi de tine, de viaţă – care trebuie
trăită, iar nu citită - şi te cufunzi iremediabil în marea de cărţi; te laşi
invadat, înghiţit. O noapte petrecută într-o bibliotecă publică te poate face
fericit sau te poate terifia, exact ca una petrecută într-un cimitir.
Cartea de pe noptieră –
sau cartea pusă sub cap, să-ţi intre în el în somn! – nu sunt un mit. (De câte
ori n-am avut sentimentul că o carte a „sărit” de pe raft al bibliotecii direct
pe masa de lucru şi chiar la momentul potrivit!) Cărţile au reprezentat
întotdeauna pentru omul raţional o existenţă în sine, escortă existenţială.
Mulţi scriitori, autori - sau numai amatori - de cărţi, de-a lungul istoriei,
şi-au mutat de mai multe ori biblioteca, transportând-o pe apă sau pe uscat, în
lăzi de lemn, ca pe o marfă de preţ. Iată o pledoarie pentru cartea-fiinţă vie:
multe cărţi/biblioteci au fost confiscate (!), altele alungate, sau arse, ultragiate.
Înainte de a ajunge mare scriitor, aproape fiecare
autor a fost mai întâi un mare cititor, fiindcă darul cititului este
indestructibil legat de cel al scrisului. Când vorbim de o bibliotecă vagantă –
călătoare – gândul zboară şi la debarasarea de cărţi, care s-a întâmplat în
toate timpurile. Comuniştii s-au debarasat de cele indezirabile, iar
ex-cititorii de azi, mulţi dintre ei, le donează bibliotecilor publice, le
claustrează în vreo pivinţă, pod; sau le aruncă pur şi simplu la tomberon. Au
mai fost cazuri când unii, după ce au agonisit cu greu rupându-şi de la gură o
seamă de cărţi, s-au trezit „daţi afară” din casă cu ele cu tot de nevasta
„intelectuală” care, la o curăţenie generală, li le-a pus în braţe să facă ce
vreau cu ele. (Autorul acestor rânduri a mai trăit în viaţă ceva, o mare
grozăvie: o bibliotecă abandonată afară în ploaie...).
Remus Veleriu Giorgioni
Scriitor, publicist, eseist, teolog
Foto: Biblioteca Osaka, Japonia
miercuri, 11 august 2021
marți, 10 august 2021
Radu Igna și proza ca eliberare din vremuri complicate. Portetul scriitorul în oglinda istoriei
Sursa: Rev. Banchetul/ 2021 - Dumitru Velea
Constantin Marafet, OCHIUL CHIREI (Ed. Rafet, 2021), romanul și istoria. Lumea între pandemie și viitor
Sursa: Revista „Boema @”, august 2021/ Petre Rău
Scriitorii și cărțile lor: ADRIANA WEIMER - CUVÂNTUL DIN CUVÂNT, poeme, Editura Eurostampa, 2017
Poeziile din acest volum antologic sunt selectate, tematic, şi fac parte din volumele publicate de autoare:
Un cer de cuvinte / A sky of words (traducerea în engleză: Ada D. Cruceanu)/ Ein Himmel voller Worte (traducerea în germană: Hans Dama)/ Un ciel de paroles (traducerea în franceză: Elena Ghiţă)/ Un cielo di parole (traducerea în italiană: Ioan Sîrbu), Editura Marineasa, Timişoara, 2012; Clipa – Infinit, Editura Marineasa, Timişoara, 2009; Infinita Iubire, Editura Marineasa, Timişoara, 2005; Profund, Editura Marineasa, Timişoara, 2000; Drumuri în noi, Editura Marineasa, Timişoara, 1997.
sâmbătă, 7 august 2021
Semnal: Revista română pentru literatură și artă. Un proiect Daniel Lăcătuș... Concurs de creație, personalități care au marcat istoria culturală din Călan...
În curând va urma să apară o nouă publicație culturală - Revista română pentru literatură și artă - fondată de subsemnatul, în acest sens vă invit, dacă doriți, să colaborați cu recenzii, creații literare, eseu și oricare alt gen literar, sau să semnalați orice nouă apariție editorială. Primul număr apare în Septembrie. Revista va urma să apară de 4 ori pe an, în lunile ianuarie, mai, septembrie, decembrie.
Secțiunea poezie
* Premiul pentru poezie „Ioan Gelu Crișan”
* Premiul pentru poezie „Ionel Amăriuței”
* Premiul pentru poezie „Harald Siegmund”
* Premiul pentru poezie creștină „Traian Dorz”
Secțiunea proză
* Premiul pentru proză „Ada Orleanu”
Secțiunea eseu
* Premiul pentru eseu „Romul Munteanu”
* Premiul pentru eseu „Victor Isac”
* Premiul pentru eseu „Nicolae Iordan”
* Premiul pentru eseu „Petru Șinca”
· Ioan Gelu CRIȘAN s-a născut în data de 15 aprilie 1961, în Călan. A publicat versuri și proză în: Algoritm Literar, Cuib Literar, Șansa, Visul, Cetatea Culturală, Poezia, Fereastra, Climate Literare, Onyx. Dăruiri Literare, Lada de zestre. În antologii literare: Freamăt de dor, Editura 3D, 2009; Însemne, Editura Docucenter, Bacău, 2010; Seminţe literare, Editura Pim, Iaşi, 2011; Cu fața spre oameni, Editura StudIS, Iași, 2016.
Volume individuale: Acolo unde-s liberi inorogii, Editura Studis, Iași 2012; Din roșu crud spre alb incert, Editura Studis, Iasi 2013; Habar n-am, Editura Studis, Iași, 2014; Catrene în bucate și-mbucate, Editura Studis, Iași, 2015.
Premiat la mai multe concursuri de creație. S-a stins din viață în 2017.
· Ionel Amăriuței. După studiile liceale urmate în orașul natal, își desăvârșește ca autodidact pregătirea culturală și estetică. Din 1953, se stabilește la Călan și lucrează toată viața ca muncitor necalificat, până la pensionarea din 1990. Debutul poetic se produce la revista Viața militară, în timpul stagiului militar.
În anul 1972, debutează editorial cu volumul Claviaturi, apărut la Editura Litera. Este autorul volumelor: Vinovat de plecarea cocorilor, 1987, Editura Litera, Privind printr-un ochean întors, Editura Călăuza, 1999, Silabe, Editura Călăuza, 2005.
A colaborat cu versuri la reviste literare precum : România literară, Orizont, Transilvania, Astra, Familia, Tribuna, Steaua, Ateneu, Literatorul, Convorbiri literare, Ritmuri hunedorene, Orient Latin, Opinii culturale, Observator (München), Oglinda literară, Cuvântul liber, Scânteia etc.
A fost cetățean de onoare al județului Hunedoara.
· Harald Siegmund. Născut pe 19 martie 1930 în Brașov, ca fiu al lui Friedrich și Ana. S-a mutat la scurt timp după absolvirea studiilor teologice în Batiz, Călan, unde a fost pastor evanghelic între 1954 -1958. A debutat cu versuri în revista Volkszeitung, la vârsta de 27 de ani, pe când slujea aici.
Arestat și condamnat în procesul cunoscut și ca „procesul scriitorilor germani”. Motivul arestării sate s-ar fi datorat și unor sonete, în manuscris, găsite în locuința sa din Batiz. După eliberarea din închisoare, Harald Siegmund a trăit în Timișoara, în 1972 reușește să plece în Germania, stabilindu-se în München.”
· Traian Dorz. Poet creștin, lider al Oastei Domnului, domiciliat în Călanu Mic, de unde a fost arestat în 1958 și unde urma să cumpere o locuință.
· Ada Orleanu. După cel de-al doilea război mondial, la începutul anilor 1950, Ada Orleanu, scriitoare apreciată și premiată de Eugen Lovinescu, s-a mutat în Călan, localitate în care a fost profesoară timp de opt ani. A predat la școala din Călan între anii 1950 și 1958, după 1958 dedicându-se mai mult scrisului, astfel că multe dintre romanele ei au fost scrise în cele două decenii în care a stat aici. Perioadă pe care o evocă în cartea Lumea prietenilor, capitolul „Vecinii de pe ulița mea”.
· Romul Munteanu. Apreciat de mulți ca unul dintre cei mai iluștri critici literari români din secolul al XX-lea, Romul Munteanu, născut, crescut și copilărit în localitatea Călanul Mic.
· Victor Isac. Președinte al tineretului universitar PNȚ. A fost arestat prima dată în 1945. Eliberat în anul 1948, printr-un decret de reducere a pedepselor, s-a reîntors în comuna de baștină, Zlaști, Hunedoara, unde a continuat să fie supravegheat Securitate. Fără dreptul de a se angaja în municipiul Hunedoara, a găsit un post de profesor la școala din orașul Călan, unde timp de câteva luni a avut o relativă liniște.
În perioada scurtă cât a predat în Călan a fost urmărit intens de Securitate și reținut, fără să fie condamnat, după cum reiese din memoriile unui fost elev al său, scriitorul Miron Scorobete, martor, în 1948, la arestarea sa din sala de clasă.
· Nicolae Iordan. A urmat și a absolvit seminarul „Andreian” din Sibiu, secția pedagogică (1897-1900), luând diploma de învățător cu nota „Bine”. După absolvire a fost numit învățător provizoriu în UAT Călan, satul Batiz, județul Hunedoara, la școala primară confesională ortodoxă română în anul școlar 1899-1900, iar din 1900 ca învățător definitiv la aceeași unitate. Aici pune bază unei biblioteci școlare, raritate pe vremea aceea, după cum aprecia presa vremii.
A fost membru activ în numeroase societăți culturale, economice şi religioase: „Reuniunea femeilor rom ort. din Iosefin”; comitetul despărțământului „Astra” Sibiu; membru în comitetul de redacție al revistei „Vatra școlară”; membru în Comisia de sistematizare a planului orașului Sibiu etc. De asemenea, a fost președinte al Cercului Cultural Sibiu, de la înființarea instituției şi până la pensionare lui. Primul președinte al Asociației învățătorilor din județul Sibiu, ales în 1920.
· Petru Șinca. Cu toate că s-a stins din viață în august 1916, Petru Șinca (n. 1853, Batiz – d. 1916, Batiz), absolvent al Seminarului teologic-pedagogic „Andreian” din Sibiu, preot paroh în satul natal, Batiz, membru în conducerea Institutului de Credit „Corvineana” din Hunedoara, o perioadă scurtă director, membru al Asociației Transilvană pentru Literatura Română și Cultura Poporului Român, implicat în activitatea ei, reprezintă una dintre personalitățile direct legate de realizarea idealurilor naționale.
În 1877, acesta a luat parte la Războiul de Independență, iar în 1883 a fost numit, alături de preoții Petru Popovici din Strei-Săcel, Călan, și Ioan Moșoiu din satul Șimon (Brașov), capelan militar de clasa a II-a în armata română.
Fiindu-i recunoscută și apreciată activitatea, autoritățile din Vechiul Regat, în eventualitatea intrării armatei ei în Transilvania, îi indicau numele printre oamenii de încredere pe care se putea baza. A fost căsătorit cu Maria Șinca, născută Popovici, foarte implicată în activitatea Asociației Transilvană pentru Literatura Română și Cultura Poporului Român și în activitatea Reuniunii Femeilor Hunedorene, unde a fost afiliată încă de la fondare. Datorită preotului Petru Șinca, mai multe dintre reuniunile Despărțământului ASTRA Deva s-au desfășurat, la începutul sec. al XX-lea, în Batiz.
Cu toată stima
-- Daniel Lăcătuș
Străini și călători spre Cer... Poezia de duminica... Din abis spre abisul de Sus...
Din abis
Din întunericul greu la lumină,
O chemare dulce, prea sfântă,
În dimineaţa de veac senină,
În care şi munţii mai cântă...
Dumnezeu v-a chemat cu iubire,
V-a scos din lumea aceasta tristă,
V-a dăruit starea de nemurire
Şi Cuvântul care, iată, rezistă...
Sunteţi seminţia aleasă cu răbdare,
Neam legat de viţa împărătească,
Voi vedeţi Împărăţia în zare
Şi Noul Cer pregătit să se nască...
Dumnezeu v-a câştigat pentru Sine,
V-a născut din nou, în Iisus,
Cel ce a fost, Ce este, Cel ce vine
V-a schimbat cu îndurare de Sus...
Fiinţa v-a fost unsă cu Duhul Sfânt,
Pentru călătoria cea dreaptă,
V-a săturat cu pâinea din Cuvânt
Şi v-a pus viaţa într-o şoaptă...
Străini şi călători spre Cer,
Spălaţi în apa cea vie, iată,
Aveţi prietenia deplină cu El
Şi dragostea eternă de Tată...
C Stancu ©
Foto: Curcubeu deasupra orașului Hațeg...
(Drumul spre curcubeu)...
Printre singurătățile lumii... Aurelian Sârbu și anotimpurile poeziei
VREMEA CENUȘII
mi-e spaimă să mă văd ajuns
pom înflorit ce nu rodește
glasul meu să nu se vaiete
precum șuieratul vântului în pustie
vremea drumului meu și zborul fără aripi
îmi vor conteni cândva la pod
apoi în calea cu orizont tot mai departe
cu umbra mea printre singurătățile lumii
te-am zărit târziu sub pleoapele mele închise spre reverie
împăturită în lumini diafane -
frânturi năluce
să te cuprind
am bătut la toate porțile neliniștii
până la ispășirea ființei mele -
zădărnicii în nisipul clepsidrei
Aurelian Sârbu
joi, 5 august 2021
Cornel Nistea și romanul. 6 august, ziua de naștere a scriitorului... La mulți ani!
Cornel Nistea s-a născut la 6 august 1939 în comuna Sălciua, satul Valea Largă de pe Valea Arieșului, fiind al patrulea copil, din cei șase, ai părinților Gheorghe și Victoria. După absolvirea liceului urmează Facultatea de filologie din Cluj Napoca, fiind apoi profesor la mai multe școli generale și licee din județul Alba. Citește mult și scrie, fără să îndrăznească să publice decât târziu. Debutează în anul 1979 în revista „Vatra” din Târgu Mureș cu proză scurtă, iar editorial cu volumul de schițe, nuvele și povestiri Focuri în septembrie, apărut în anul 1984, volum drastic subțiat de cenzura comunistă, dar bine primit de critica literară. Urmează o lungă perioadă de tăcere, datorată mai ales presiunilor ideologice din epoca dictaturii comuniste. Abia după decembrie 1989, odată cu apariția la Alba Iulia a revistei „Discobolul” la care va fi redactor, reîncepe să scrie și să publice, iar după o altă perioadă de încercări se decide să publice în anul 2000 romanul epistolar Inocența Șarpelui. În anii următori a mai publicat o serie de volume importante, dintre care amintim: Colonia de vulturi, nuvelă, Papagalii mei adorați, romanul Ritualul bestiei, Împăratul lupilor, Caseta cu paradoxuri, romanul Întâlnirile mele cu Orlando, Jurnal 1977 – 1984 etc. Mai amintim: Cornel Nistea în opinii critice, Ultimul în Eden, proza scurtă, Vânzătorul de apă colorată, Tragismul exilului românesc, volum de interviuri. Este membru al Uniunii Scriitorilor din România din anul 2003 și președintele filialei din anul 2017.
Cornel Nistea în romanul Întâlnirile mele cu Orlando:
„Creatorul de artă e un însingurat ce-şi trăieşte drama fără să se poată vindeca vreodată de iminenţa eşecului” – iată o idee despre destinul intelectualului într-o lume căzută din miracol…
„…am după mulţi ani prilejul să mă întâlnesc cu Dumnezeu şi nu ştiu ce să-i spun”. – Drama artistului în faţa eternităţii pure…
„…omul poate fi fericit fără a fi negreşit creator de mari valori…”. – O temă incitantă pentru un psiholog.
„…omul are datoria să încerce să fie fericit?” – Întrebarea care macină conştiinţa scriitorului.
„Ti-am citit ultimele capitole despre Reacţiile întârziate şi-am descoperit acolo o analiză dintre cele mai originale asupra nepăsării şi trândăviei sociale…”. – Gânduri interzise într-o lume captivă.
„Nu mă tem de nimic altceva mai mult decât prostie. Nu-i o noutate că ne ascundem de oamenii ignoranţi şi răi”. – Instinctul de apărare într-o societate bolnavă.
„Laşitatea omului de rând”. – O direcţie imposibilă în epoca dictaturii comuniste pentru intelectual.
O altă temă interesantă într-un sistem social închis: „Disertaţie despre lene, laşitate şi trădare”.
Romanul reuşeşte să fixeze esenţa vieţii, în momentul în care iubirea este văzută ca un vehicul spre fericirea pură, ca năzuinţă, ca speranţă, ca detentă spre desăvârşire…
Romanul începe cu un motto: „Iubirea este singura aducătoare de fericire pură”. Textul este preluat din Bergson, acţiunea romanului se focalizează pe această perspectivă, mereu istorică şi anistorică. Artistul căuta iubirea pentru că este călător spre fericirea pură.
C Stancu ©
Abonați-vă la:
Postări (Atom)