VREMEA CENUȘII
mi-e spaimă să mă văd ajuns
pom înflorit ce nu rodește
glasul meu să nu se vaiete
precum șuieratul vântului în pustie
vremea drumului meu și zborul fără aripi
îmi vor conteni cândva la pod
apoi în calea cu orizont tot mai departe
cu umbra mea printre singurătățile lumii
te-am zărit târziu sub pleoapele mele închise spre reverie
împăturită în lumini diafane -
frânturi năluce
să te cuprind
am bătut la toate porțile neliniștii
până la ispășirea ființei mele -
zădărnicii în nisipul clepsidrei
Aurelian Sârbu
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu