RECONQUISTA. În aglomerația de tip românesc în
holul politic local referitor la relaţiile României cu restul Europei, un om de
cultură, francez de origine , prof. Dr. Francis Dessart prin culegerea de texte
cu „paratext” sub denumirea de RECONQUISTA,
apărută la Editura Carpathia Press, Bucureşti- 2005, ne aduce puţină luciditate
şi ne îndeamnă la reflexie raportat la noul areal internaţional.
Reprezentant al unei culturi
solide care a marcat mulţi ani viaţa a mai multor generaţii, autorul are
nostalgia şi curajul de a rezista valului american şi universalist prin cultură
şi informaţie, pur şi simplu. Atent şi dornic de viaţă profesorul priveşte
mondializarea ca un act de complot împotriva identităţii culturale a popoarelor
din Europa.
În visurile noastre româneşti
privim integrarea europeană ca pe un act de multiple avantaje, dar dincolo de
iluzii este adevărul, adevărul care ne spulberă personalitatea, până la urmă S.U.A.
sunt un model de non – cultură, iar comunitatea europeană un model de
birocraţie, de jocuri politice virtuale şi pasivitate în faţa forţei banului.
Când se vorbeşte despre pace, în mijlocul Europei este război, când se vorbeşte
despre viitor, valorile sunt diluate de false tratate internaţionale. Se iveşte
la orizont dezintegrarea şi privim neputincioşi, iar mişcările informaţiei, a
capitalului, a intereselor marilor companii, a traficanţilor de droguri şi
medicamente, a erorilor din societatea civilă pe nedrept numită deschisă,
uneori, ne pulverizează, fără a avea în cultură sau religie un punct de
sprijin.
Provenind dintr-un mediu catolic
autorul caută evadarea în mediul ortodox, dar căruia îi găseşte slăbiciuni şi
rămânerea în urmă, deşi se pare că adevărurile creştine par a fi soluţia pentru
toţi.
„Un fenomen cum este hipercentralizarea
puterilor la Vatican este contrar Evangheliei. Ea contrazice faptul istoric al
învierii lui Hristos: nu poate exista un vicar a lui Hristos, din moment ce Hristos
este viu şi ca atare este şeful, capul Bisericii, care reprezintă trupul său
mistic …”.
În toleranţă profesorul Dessart vede o nouă dictatură: „Victimele de ieri
devin călăi sub privirea indiferentă a gânditorilor fără minte „ şi este citat
Big Brather: „sclavia este libertate"….
Viitorul Europei balansează între
minciună şi redefinire, ceva nesigur, structuri care se caută, acolo unde noi vedem modele: „orice
duet devine duel”…
Profesorul observă: unii sunt
vinovaţi pentru că au avut dreptate primii, poate este adevărat, într-o lume a
birocraţiei, unde tratatul are prioritate înaintea esenţei naţionale, iar
manipularea este numită strategie…
Europa este afectată de poluare,
iar războiul din fosta Iugoslavie a lăsat un mediu tulbure, unde radiaţiile cu
uraniu însărăcit sau carburanţii avioanelor americane au pătat cerul şi umbra
păsării pe frunza de arţar… „Un raport
al Fundaţiei Franz Weber precizează că un pământ poluat şi pustiit pentru
secole sau chiar milenii, este o dramă nu doar pentru un popor, dar şi pentru
toţi pământenii şi pentru generaţiile care vor veni. În acelaşi sens se face o
comparaţie între genocid şi ecocid...
Dintr-un anumit punct de vedere autorul
ne atrage atenţia că prea adesea uităm viaţa, nu mai avem respect pentru viaţă,
pentru tot ce este viu, pentru cultură, pentru credinţa celuilalt, pentru
spiritualitate, citând un adevăr din Khalil Gibran: „Ai grijă ca libertatea
fără limite să nu devină ea însăşi limita unei mai mari libertăţi…”, aşa cum de
altfel avertizează şi Apostolul Pavel în cartea către Galateni …
Până şi animalele sunt privite ca
o valoare în Europa, dincolo de greşelile noastre, de lecţiile pe care le
aşteptăm de altundeva, adevărurile vin
din natura plină de forţă a estului…
Acolo unde ţările din est au aşteptat
ca valorile din vest să se transfere spre noi, în locul prosperităţii am
descoperit coca – cola ca mod de viaţă, iar democraţia ca esenţă este eludată,
parcă, intenţionat: „Democraţia este o stare de spirit care implică mai mult
decât imitarea prostească a unor modele străine, chiar dacă acestea sunt
convenabile pentru popoarele respective”.
În călătoriile sale prin România,
profesorul Dessart descoperă o imposibilitate: „ Partidul Socialist Liberal „ are
parcă atrage un model special: „Partidul
Republican Monarhist”…
La finalul cărţii omul de cultură
Artur Silvestri face un portret spiritual al autorului ca persoană integratoare
între naţiuni, culturi şi valori, ca un profesor al „ viului „, a trăitului,
deschis mediilor diverse, de la cultura chineză la cea africană sau geto –
dacică. Între teorii moarte se pare că a fi un maestru
al vieţii în sine este o calitate care merită apreciată şi care trebuie să o asimilăm.
Probabil că peste zece ani sau ceva mai mult ne vom aduce aminte de acest discurs
al profesorului Dessart, şi abia după ce ne-a trecut beţia în stil european, dacă
nu vom avea memorii afectate de şocul universalismului.
„Singurul demers pe care am fi
drept să - l facem moralmente ar fi să atragem atenţia Europei de Est asupra
greşelilor comise de Occident., pentru a nu le imita, precum şi a situaţiilor
rele de la noi împotriva cărora ne ridicăm…”.
Profesorul ne cheamă la tradiţia
activă însuşită a spiritului Europei, iar România poate accepta chemare pentru
că are vocaţia nădejdii…
Poate că am pricepe mult mai bine
disertaţia autorului dacă am reflecta puţin la cartea Daniel
din Biblie, acolo unde tiparul neputinţei unei civilizaţii este plastic
revelată în statuia imensă pe care o visează împăratul, o statuie structurată
astfel: un chip mare şi înfricoşat, capul de aur curat, pieptul şi braţele de
argint, pântecele şi coapsele de aramă, fluierele picioarelor de fier,
picioarele parte de fier parte de lut, o structură imposibil de rezistat valului
istoriei… Iar dacă privim în tabelul lui Mendelev, putem descoperi greutatea
atomică superioară a aurului, care se află în parte de sus a chipiului, urmată
de greutatea argintului, apoi aramei, etc. O structură ce se prăbuşeşte sub
propria greutate, de aceea avem nevoie de spirit, de spiritul divin care să rezistăm,
dincolo de tradiţii, mode politice, speranţe fără acoperire, cu luciditate, cu
înţelepciune…
Interesant, autorul citează din
mari oameni ai Europei, Sojeniţân, Kazantzakis, Valery, Carrel, Strasser, etc …
„Am descoperit că linia de despărţire
între Bine şi Rău nu separă nici statele şi nici clasele şi nici partidele dar
că ea traversează inima fiecărui om şi a întregii umanităţi.” – Solgeniţân.
De la această graniţă spirituală începe
Europa, de fapt …
Constantin Stancu