A considera un text drept „carte a iluminărilor mele” și a așeza ca titlu al primei părți a volumului sintagma Povestea subteranei
ne plasează sub semnul aproape imposibil al drumului către Sine, al
cuprinderii, al denudării și al efortului de a înțelege un obiect al
cărui adevăr se va afla întotdeauna în proximitatea peșterii lui Platon.
E un demers perpetuat, dar niciodată epuizat și aproape exclus din
plasma comunicării, care – în situația „romanului” Aurei Christi – nu
are corespondențe, nu se apropie de experiența budhistă, nici de
prerogativele ocultismului de New Age, ci ne aduce în vecinătatea
îndemnului de pe frontispiciul templului lui Apollo din Delphi, preluat
apoi, ca soluție între a fi și a părea, de către Socrate: „Cunoaște-te pe tine însuți!”. Poți întâlni, pe acest drum, și acel daimonion care
a străjuit gândirea aceluiași înțelept atenian ca altă față a
„subteranelor” ființei, acolo unde lumina se îngemănează cu întunericul,
stare „poetizată” de Goethe, dar prăbușită în tragic de Dostoievski. E o
coborâre spre înțelegere prin cuprindere și, implicit, prin atingerea
nelimitatului. (Mircea Braga)
Sursa: Revista Contemporanul. Cartea se distribuie împreună cu revista.
