CATRENE DE
NOAPTE
hulubul
hărţuit de noapte
s-a
tras la cuibul lui de şoapte
iar
din răşini de luni rănite
răsună
glasuri răstignite
spălaţi
cu raze bal de cer
prinţii
dansează dar tot pier
e
un măcel de armonie
a
fi nu vreau ce spui să fie
vreau
cântec – stih şi voie bună
să
sting feştile de minciună
prin
stih senin – prin cânt de strune
s-aduc
lumina iar în lume
jos
măşti penibile – de glod!
rege
de roade – crai şi Plod
lor
– magii mistici de norod
să
ne rugăm - în sfânt exod!
***
PRIMĂVARĂ
CURVARĂ
iar
e-n ceruri vuiet – sfadă:
mugurii
plâng sub zăpadă
umiliţi
de-o primăvară
şi
parşivă şi curvară
ce-au
avut-o-n Smârcul Nopţii
derbedeii
– mateloţii
cuţitarii
- ostrogoţii
vânt
– copaci – ninsori şi stei
se
taie toţi între ei
păsările
– sub pământ
cârtiţe-s
cu legământ
dibuind
s-omoare-un sfânt
mumelor
– huidumelor
vădiţi-vă
lumilor
scăpăraţi
din cer şi munţi
să
s-aprindă peste frunţi
lumânări
de înviere
nu
lăsaţi ochi de muiere
să
spurce comorile
şi
să-ngroape florile
nu
lăsaţi urdorilor
miroasele
zorilor
nu
răbdaţi – pe-auguştii nori
iarăşi
– găinaţi de ciori!
***
STRĂINUL
molcom
pluteşte pe uliţi
nu
ia sama nici la suliţi:
fir
de rază – prizărit
pălmile
i s-au trudit
au
muncit de s-au străpuns
frate
cu mine-a ajuns
furtuna
acu-i trecută
arătarea
e tot mută
mută
e - dar grijulie:
vede
smulsă-o păpădie
iar
îi pune temelie
frânte
flori – el le îndeamnă
doamne
le face de-nseamnă
drege
fluire de crini
să
ai pe un' să suspini
domoleşte
vânturi – spini
arde
duh şi stinge vini…
pui
de vrăbii – prăpădiţi
îi
înalţă-n cuiburi – prinţi
trist
străinul tot munceşte
nu
slăbeşte – nu grăbeşte
ci
grădina resfinţeşte
…gură-cască
vin şi pleacă
(suflet
sec şi minte seacă)…
…un
copil numai – firav
din
gură frumos zugrav
a
vădit chipul minunii
tăinuieşte
cu străbunii:
ei
îi spun despre hoinar
că
e Calfă de Tâmplar -
drege
tot ce s-a stricat
uluiţi
îşi ţine-n sfat:
unde
lumii frângi ţâţâna
îndeasă
stele şi luna…
soare
nu-i încă deplin:
din
orbite smulge spin!
…inorogii
fojgăiesc
albi
şi sfinţi de neam crăiesc
iar
când treaba s-a gătat
se
întorc la noi în sat
şi
se face-atunci un ger…:
vedèm
rateşul din cer!
străinul
e vornic mare
la
rateşul de altare:
împarte
cunùni – stihàre
dezleagă
cânt şi cuvânt:
i-a
schimbat şi legământ
morţii
scoase din pământ…
…nouă
lege şi nou scut:
nu
zăbovì – Duh – în lut!
***
Adrian Botez
