Foto: Internet
Oglinzi lichide
Cetatea[1]
E vremea să intri în cetate cu cetatea idee pe umeri,
e vremea să locuieşti în lacrima neplânsă,
să o faci să cadă pe obrazul zilei...
Priveşte la cel cu o sută de trupuri,
învaţă cum se moare în picioare
şi cum putrezeşti mergând spre ziua de ieri...
Doar atât să faci în faţa cetăţii:
cântă până când porţile cetăţii se înmoaie şi cad,
…ideea rămâne...
[1] Argument. Omul se bucură
în momentul când descoperă urmele unei cetăţi vechi. Arheologii îndepărtează
resturile de pământ, mineralele, cenuşa de pe cărămizile vechi, de pe ţiglele
vechi, vor să ştie… Construcţia autostrăzilor se sistează în momentul în care
constructorii descoperă urmele unei cetăţi, poate a fost viabilă acum o mie de
ani, sau mai mult, trei mii de ani, a mai fost locuită acum cinci mii de ani,
vor să ştie cum a fost…
Privesc din curtea casei unde locuiesc spre dealul din
faţă, acolo a mai fost o cetate în epoca bronzului, poate, sau a fost adevărată
cetate Sarmizegetusa, una administrativă sau politică, sunt urmele unei cetăţi
acolo, pe dealul Haţegului, undeva în România…Dar mai e gândul ca o cetate…
