Din când în când, în mine însumi, eu
Mi-L amintesc, subit, pe Dumnezeu.
O clipă (Vai, ce clipă!) umblu iar
În lumi fără de vreme şi hotar,
În lumea tuturor, şi-a nimănui,
În, nevăzută, concreteţea Lui.
O lume-n care sunt, am fost, eram,
Şi nici n-am bănuit că o ştiam…
Eugen Dorcescu
Din cartea Sub cerul Genezei
