Calendare imperfecte
Când oamenii speră,
Dumnezeu ştie răspunsul,
când ei plâng,
El a şi pregătit fericirea,
când se cred săraci,
izvoarele le spală picioarele,
când se pregătesc să meargă la război,
pe câmpul de bătălie este o altă zi,
soldaţii se fac, brusc, bărbaţi maturi,
o zi nescrisă-n calendare, plutind în ochiul vrabiei,
când oamenii mor, atunci începe totul:
dintr-o rădăcină umilă
se avântă noile universuri, plus infinitul…
Intră-n poveste cu toate slăbiciunile tale,
fă-te gând, omule de gând…
