"DARWIN A FOST GRESIT": RECENZIE DE CARTE
"Darwin
was wrong" ("Darwin a fost gresit"). Cu aceste trei (3) cuvinte
incepe cartea lui A.N. Wilson,
publicata anul trecut, Charles Darwin, Victorian Mythmaker("Charles
Darwin, fauritor de mit"). Subtitlul cartii dezvaluie tema ei
principala: Darwin a faurit un mit iar teoria evolutionista conceputa de el e
si ea un mit. Inceputul
cartii oarecum intimideaza, cititorul neversat in evolutionism ori teoriile lui
Darwin nestiind daca va putea intelege argumentele ori lectura cartea pina la
capat. Ceea ce ar fi de inteles pentru majoritatea covarsitoare dintre noi si,
de fapt, pentru mai toti cei care nu au studiat amanuntit teoriile
evolutioniste. Cartea e si lunga, de 367 de pagini de text cu scris marunt.
Dupa lecturarea primelor pagini, insa, lecturarea cartii captiveaza, devine mai
lejera si cititorul incepe sa-si dea deama ca de fapt cartea lui Wilson se
adreseaza mai putin specialistilor cit in primul rind cititorilor de rind care
nu poseda cunostinte, decit probabil minine si generale, asupra
evolutionismului.
Si, in
opinia noastra, asta este poate cea mai mare realizare a cartii: cele 367 de
pagini ale ei sunt scrise pe intelesul oamenilor de rind cu scopul, la fel de
clar, ca Darwin a fost gresit si a nascocit un mit. A enuntat o torie gresita,
a indus in eroare, pina astazi, o multime de intelectuali si a inspirat miscari
politice si sociale cu ideologii dubioase. Impreuna cu Marx, a devenit unul din
pilonii cei mai trainici si de lunga durata al secularismului. A generat o
religie seculara, a dat argumente noi in sprijinul ateismului si a influentat,
pe alocuri in mod profund, crestinismul, religia si teologia. Toate aceste
aspecte sunt analizate de Wilson in aprofunzime dar punctind in repetate
rinduri ca Darwin a lansat o teorie falsa, a comis furt intelectual, a fost
criticat aspru de unii dintre contemporanii lui si ca Darwin s-a dovedit a fi
un polemic fara scrupule atacind criticii teoriilor lui cu inversunare. O
recenzie cit de cit aprofundata a cartii lui Wilson e dificil de realizat in
citeva pagini, dar incercam sa redam punctele ei principale. Vom incepe astazi
si speram sa continuam trecerea in revista a acestei carti atit de importante
si interesante in saptaminile care urmeaza. Incepem insa, cu o scurta
introducere a autorului.
Cine e A.N.
Wilson?
Dupa cum
ne-am astepta, lansarea cartii lui Wilson a fost primita cu multa raceala si
reticenta in cercurile intelectuale si mass media, mai ales cea britanica si
americana. Dar si cu scepticism de catre unii apologeti crestini. Scepticismul
se datoreaza faptului ca traiectoria religioasa si intelectuala a lui Wilson nu
a fost dreapta nici consistenta. In tinerete Wilson a fost un crestin devotat,
la inceput anglican, apoi catolic, iar apoi a revenit la anglicanism. In anii
80 s-a declarat ateu si a publicat biografii ale Apostolului Pavel si Mantuitorului
in care ii portretiza pe ambii ca fiind fanatici religiosi si fondatori ai unei
religii false. A folosit epitete similare si la adresa crestinilor. Atacurile
lui impotriva crestinilor au atins apogeul in 1990 cind Wilson a publicat un
pamflet, Against Religion ("Impotriva
religiei"), in care atacurile impotriva crestinismului si a religiei
in general au fost extrem de virulente. Virulenta la adresa religiei i-a
castigat prietenii si relatii bune cu faimosii atei ai inceputului de Mileniu,
Richard Dawkins si Christopher Hitchens, ai caror carti si idei le promova. In
2009, insa, Wilson a reaparut pe scena literara cu un articol elocvent,
publicat in presa britanica, in care si-a repudiat trecutul ateu si si-a reafirmat
credinta in Dumnezeu si fidelitatea fata de crestinism. Ce l-a determinat sa o
faca? Traseul lui Wilson inapoi la crestinism il descoperim spicuind biografia
vietii lui Darwin.
Studiind
viata lui Darwin, recitindu-i cartile, citind in aprofunzime cartile criticilor
lui Darwin publicate pe vremea lui Darwin si in deceniile urmatoare, dar mai
ales studiind fosilele care au supravietuit din vremurile arhaice - descoperite
in sedimentele vulcanice ori scoase la iveala de explorarile petroliere moderne
- a ajuns la concluzia ca Darwin a interpretat evidenta care ii era la indemina
in vremea lui in mod eronat, si a dus, astfel, in eroare generatiile urmatoare.
Asta explica in primul rind cuvintele indraznete cu care Wilson isi incepe
cartea: "Darwin a fost gresit". Intentia initiala a lui Wilson nu a
fost sa critice darwinismul ori sa scrie o biografie tendentioasa la adresa
unui om care a influentat gindirea umanitatii intr-o profunzime si durata cum
putini altii au facut-o. A fost, dimpotriva, sa scrie briografia unui britanic
care a influentat gandirea umana vreme de peste de 150 de ani. Dar investigind
si studiind viata si mediul intelectual in care Darwin a trait, Wilson a fost
atras, "in mod inevitabil", zice el, catre concluzia ca "Darwin was wrong" ("Darwin a
fost gresit"). Nici nu a fost intentia lui initiala de a critica ori de a
se distanta de teoriile stiintifice care inca proclama veridicitatea
evolutionismului. La urma urmelor, zice Wilson despre el insusi, el nu e un om
de stiinta si nici nu are credibilitate in rindul oamenilor de stiinta.
Reintoarcerea lui
Wilson la teism
Wilson evoca
patru (4) lucruri ori aspecte esentiale ale fiintei umane si constiintei lui care
l-au facut sa renege darwinismul si sa reconfirme adevarurile biblice. Primul
dintre ele e ochiul. A descoperit ca nici Darwin nici discipolii lui, de atunci
pina azi, nu au putut explica aparitia ochiului prin procesul evolutiei
naturale. Atit Darwin cit si discipolii lui sunt de acord ca, din perspectiva teoriei
evolutioniste, pentru ca ochiul sa fi ajuns la stadiul de dezvoltare si
complexitate in care il avem astazi fiecare dintre noi, ar fi fost necesar un
proces evolutiv de o durata mai lunga decit chiar vechimea vietii pe pamint.
Abilitatea
fiintei umane de a vorbi si vocabularul au fost al doilea factor care l-a
determinat pe Wilson sa respinga darwinismul. Pe linga fiinta umana nici o alta
creatura nu poseda capacitatea de a vorbi, comunica ori avea un vocabular atit
de vast. Capacitatea de a iubi din convingere si nu instinct e un alt argument.
In lumea animalelor nu exista dragoste. Exista doar un instinct al dragostei
mamelor pentru fiintele pe care le nasc, dar nu dragoste pentru aproapele. O
leoaica, de exemplu, isi iubeste puii ei dar nu puii gazelelor, pe care le
ucide sa-si hraneasca micutii. Iar muzica la fel. Animalele nu compun muzica si
nici nu poseda capacitatea de a compune muzica. Intre animale nu exista nici Mozart
nici Beethoven. In final, afirma Wilson, aceste ultimele trei aspecte ale
fiintei umane ne dau de inteles ca ele sunt mai mult decit doar o gramada de
carne si sunt, in primul rind, fiinte spirituale. ("The existence of
language is one of the many phenomena - of which love and music are the two
strongest - which suggest that human beings are very much more than collections
of meat. They convince me that we are spiritual beings, and that the religion
of incarnation, asserting that God made humanity in His image, and continually
restores humanity in His image, is simply true") ("Existenta comunicarii verbale este una din
multele fenomene - printre care dragostea si muzica sunt cele mai puternice -
care sugereaza ca fiintele umane sunt mult mai mult decit doar bucati de carne.
Ele ma conving ca suntem fiinte spirituale, si ca religia incarnarii, care
afirma ca Dumnezeu a creat umanitatea dupa chipul si asemanarea Lui, si in mod
continuu restaureaza umanitatea dupa chipul Lui, e, simplu vorbind, adevarata")
Neo-darwinismul
si confuzia evolutionista
Cu toate
ca Wilson a revenit la crestinism, el totusi crede in evolutionism, dar nu in
cel teoretizat si propovaduit de Darwin. Crede intr-un Creator si o Creatie
originara, dar si presupune ca in timp speciile au evoluat devenind ceea ce ele
sunt astazi. In ultimii 50 de ani evolutionismul si darwinismul s-au metamorfozat
in "neo-darwinism", o reinterpretare constanta a darwinismului
original pentru a-l face compatibil cu descoperirile stiintifice contemporane.
Asta denota, in opinia autorului, ca darwinistii si-au pierdut confidenta initiala
privind veridicitatea evolutionismului si a teoriilor lui Darwin. Faptul ca se
vorbeste despre "neo-darwinism" mai mult decit despre
"darwinism" dovedeste ca darwinismul originar a fost ajustat si
continua sa fie reajustat si explicat pentru a-l face compatibil cu
descoperirile stiintifice din ultimele decenii, descoperiri care in mare masura,
explica Wilson, contrazic invataturile initiale ale lui Darwin.
Re-ajustarea
constanta si continua a darwinismului originar a inceput, invatam din cartea
lui Wilson, cu Darwin insusi si a continuat pina in zilele noastre. Faptul
acesta e dovedit si de detaliul mai putin cunoscut ca doar in timpul vietii
lui, Darwin si-a rezivuit carte lui de capatai, Originea Speciilor, ("The Origin of Species") initial publicata in 1859, de
sase (6) ori. Dar atit revizuirile facute de Darwin cit si de discipolii lui
cauta sa mentina integritatea intelectuala a principalelor idei darwiniste: (1)
Darwin a avut dreptate; (2) speciile evolueaza prin modificari mici dar care
de-a lungul milioanelor de ani se acumuleaza si cauzeaza transformarea unei
specii in alte specii; si (3) legile naturii descoperite de Darwin inca explica
evolutia speciilor. Unul din neo-darwinistii cei mai proeminenti care continua
sa creada si sa promoveze evolutionismul originar a lui Darwin e ateul britanic
Richard Dawkins.
Wilson
cauta sa fie onest cu privire la obiectivul ultim al cartii lui. Intentia lui
nu este sa-l detroneze pe Darwin nici sa-i demoleze teoriile. Isi da seama ca
asta nu o poate face, gandirea evolutionista si darwinista fiind puternic
infipta in gandirea occidentala de mai
bine de 150 de ani. Scopul lui e sa deschida ochii oamenilor de buna credinta
sa puna la indoiala "religia" darwinismului si sa dovedeasca ca presupusele
dovezi care sustin teoriile darwiniste sunt practic inexistente. In acest sens,
putem afirma despre cartea lui Wilson ca e o enciclopedie masiva, o trecere in
revista care examineaza criticile formulate la adresa teoriilor lui Darwin de
contemporanii lui si de catre un numar mare de oameni de stiinta pina astazi. Unii
dintre criticii lui Darwin i-au fost prieteni ori colegi care au avut interese intelectuale
similare. Practic, Wilson examineaza fiecare carte ori pamflet critic publicat
in Secolul XIX la adresa lui Darwin si a teoriilor lui evolutioniste. Probabil
ca aceasta e cea mai mare realizare a cartii. Fiecare capitol discuta un apect
al teoriilor lui Darwin si le examineaza in lumina criticilor facute de
contemporanii lui, dar si in lumina descoperilor arheologice de dupa moartea
lui Darwin. O realizare principala si pozitiva a cartii este ca, chiar daca
cititorul nu e de acord cu Wilson si critica lui la adresa darwinismului, ea
examineaza, in citeva paragrafe, succint si pe intelesul cititorului,
argumentele principale construite in ultimii 150 de ani impotriva
evolutionismului.
Pentru a
raspunde criticilor lui neo-darwinisti, Wilson recurge la stiinta. Spre
deosebire de teoriile lui Darwin, datele stiintifice nu sunt supozitii ci
adevaruri cu care trebuie sa se confrunte si discipolii lui Darwin. Iniante de
a se lansa in examinarea aprofundata a vietii si operelor lui Darwin, Wilson
credea ca stiinta sprijina teoriile evolutioniste ale lui Darwin, dar, la scut
timp, a descoperit ca descoperirile stiintifice facute dupa moarte lui Darwin mai
mult contrazic decit confirma teoriile lui. Wilson a fost, de fapt, uimit de
asta. ("And this is where I was astonished") ("Si tocmai asta
m-a uimit")
Volumul
de literatura critica la adresa darwinismului a devenit astronomic si e in
crestere. Astazi sunt mai multe scoli de evolutionism iar teoriile fundamentale
ale lui Darwin sunt re-examinate de discipolii lui pentru a le insufla credibilitate
in lumina noilor descoperiri stintiifice. De exemplu, in opinia lui Wilson,
teoria evolutionista, asa cum a fost ea enuntata de Darwin si reformulata de discipolii
lui, a fost anihilata de descoperirea si decodificarea codului genetic uman cu citeva decenii in
urma. Ca urmare, e indubitabil ca nu exista un consens in lumea darwinista
privind evolutia.
Eroarea
fundamentala a darwinismului - natura non
facit saltum
Cea mai
mare eroare a lui Darwin, afirma Wilson, este teoria lui ca speciile de astazi
au evoluat de-a lungul a milioane de ani, ca procesul evolutiv a fost extrem de
lent dar ca a rezultat in transformarea unei specii intr-o alta specie, total
diferita, ajungindu-se astfel pina la fiintele umane si speciile zilelor
noastre. In opinia lui Darwin, "natura non facit saltum"
("natura nu face salturi"). Nu exista nicio dovada care sa sprijine
aceasta concluzie, afirma Wilson. Dimpotriva, Wilson e adeptul variantei din gindirea
evolutionista conform careia procesul evolutiv se produce in interiorul fiecarei
specii si nu ca rezultat al unui process evolutiv ci e rezultatul unor salturi
transformative radicale si abrupte. In alte cuvinte, si pe intelesul tuturor,
daca Darwin afirma ca pestele, de exemplu, s-a transformat in pasare pentru ca
lacurile au secat si, pentru a supravietui, procesul evolutiv a transformat
aripile pestelui in aripi de pasare, Wilson afirma contrariul. Teoria aceasta,
zice el si criticii darwinismului, este o presupunere care nu poate fi dovedita
de fosilele arhaice. Aceasta teorie e imposibil de dovedit pentru ca nu exista
fosile care sa dovedeasca existenta unor specii tranzitorii intre, de exemplu,
peste si pasare. Dimpotriva, afirma Wilson, la fel ca majoritatea criticilor
darwinismului, in timp ce varietatea pestilor in mediul acvatic e de netagaduit
ea nu poate fi explicata prin procesul evolutiv. Deasemenea, nu exista nici o
dovada tangibila ca omul e un produs al evolutiei primatelor (maimutelor) din
forme inferioare in forme superioare. Diversitatea primatelor e un dat, dar ele
nu au evoluat in specia umana. Specia umana nu este un produs al procesului
evolutiv care si-ar avea originea in specia primatelor. Cele doua specii sunt
diferite si cele din urma nu au evolut sa dea nastere celor dintii. La fel, nu
exista nici o dovada argeologica ca specia calului ar fi evoluat in specia
vitelor. Variatiile care exista in specia vitelor sunt evidente, dar nu se
datoreaza evolutiei lor din alte specii inferioare.
Chiar si
Darwin a recunoscut ca evidenta geologica in sprijinul teoriilor lui a fost
limitata, inca pe vremea lui. Noi si importante dezvaluri, insa, au fost
publicate in 2002 de Stephen Jay Gould
in cartea The Structure of
Evolutionary Theory, ("Structura teoriei evolutioniste"). Gould e unul din cei mai impozanti paleontologi
ai zilelor noastre. Obiectivul muncii lui de cercetare a fost sa determine
masura in care fosilele si sedimentele geologice arhaice confirma ori infirma
teoriile lui Darwin. Daca Darwin afirma ca dovezile de acest fel sunt minine,
Gould a afirmat ca ele nu exista de fel. Spre deosebire de Darwin, Gould a
ajuns la concluzia ca in natura se produc salturi in interiorul aceleasi specii,
nu micro-modificari care in sute de
milioane de ani ar fi rezultat in transformarea unei specii in alte specii. Cum
se explica aceste salturi si cum sunt ele generate? Nici Wilson si nimeni nu le
poate explica. Asta zice Gould, iar Wilson dupa el, e problema fundamentala cu
care se confrunta darwinismul din 1859 incoace.
Un
critic la fel de aspru al darwinismului a fost Michael Denton care in 1985 a publicat Evolution: a Theory in Crisis("Evolutionismul - o teorie in
criza"). Teza lui esentiala este ca "Darwin's theory that
all species have emerged by a series of gradual, infinitely slow, infinitely
small mutations is simply not borne out by the evidence") ("Simplu
spus, teoria lui Darwin ca toate speciile au aparut printr-o serie de mutatii
treptate, infinitisimale si foarte lente nu e sprijinta de dovezi")
La fel de
critic e Wilson privind si legile naturii ("laws of nature") pe care
Darwin pretinde sa le fi descoperit. Darwin
pretinde ca forta motrica a evolutionismului sunt legile naturii pe care el
pretinde sa le fi descoperit. Fundamentala printre ele este legea supravieturii
speciei celei mai bine adaptate ("the law of the survival of the fittest").
Iar legea supravietuirii inseamna ca evolutia a eliminat speciile mai slabe. Darwin
credea ca natura e intr-o stare perpetua de razboi intre specii, cit si inlauntrul
fiecarei specii, pentru eliminarea speciilor mai slabe de catre cele mai
puternice ori ai membrilor aceleasi specii care nu sunt adaptati pentru a
supravietui. Nu tocmai, zice Wilson. Daca ar fi asa cum explicam altruismul
fiintelor umane? Ce o determina pe o fiinta umana sa se ingrijasca de fiintele
umane mai firave, suferinde ori handicapate? De ce, adauga el, avem spitale? De
ce, dimpotriva, cautam sa pastram in viata fiintele umane firave, suferinde ori
handicapate?
Dar
intrebarea probabil cea mai penetranta pe care o dezbate Wilson, si prin care
vrea sa defineasca limitele darwinismului si al evolutionismului e: cine a creat legile naturii? Darwin
pretinde sa le fi descoperit. Dar cine le-a creat? Cum au aparut ele? Cine le-a
pus in miscare? Darwin a cautat sa explice functionarea pretinselor legi ale
naturii descoperite de el, dar nici nu a incercat sa explice aparitia lor. Alte
intrebari la fel de cruciale sunt, de ce fiinta umana are constiinta si e
constienta de sine, pe cind animalele nu?
ALIANTA FAMILIILOR DIN ROMANIA
Str. Zmeica nr. 12, sector 4, Bucuresti
Tel. 0741.103.025 Fax 0318.153.082
