miercuri, 6 iunie 2018

Eugen Evu: Despre inteligența empatică... Un text din arhivele provinciale

DESPRE INTELIGENŢA EMPATICĂ
 
 
 
 
La ce este bună inteligenţa numită înţelepciune, dacă nu în primul rând înţeleptului însuşi?
Şi la ce este ea bună, dacă nu este împărtăşită şi altora?
Este în noi şi în jurul nostru tot mai multă răutate, egoism, boli, spaime eschatologică, şi risculgeneral este autizarea, suzenia şi orbirea faţă de Aproapele. La ce este bun în cetate poetul,
scriitorul, publicistul, dacă are tot mai mult ceva comun cu idolii moderni, vip-urile, şi maigrav, cu marionetele politicismului?
La ce bun visul tău, viaţa ta dacă ele nu interferează vibrant cu ale celorlalţi? Dacă nu dăruidin preaplinul tău sufletesc celuilalt? A fi inteligent este a fi empatic: a te pune virtual mereuşi a te raporta acţionând benefic, ca şi cum ţie însuţi îţi faci Binele. Din ceea ce dai, ţi se vaîntoarce. Este un Efect definibil implicit logic, cartezian.
La ce bun cărţile noastre, dacă nu vin cititorii să le cumpere, ca să-ţi recuperezi o parte dinjertfa editării, deoarece jertfa scrierii este trăirii şi ea nu se cere, nu avem voie, să ocomercializăm ?
La ce este bun cel darnic într-o societatea trist sado- masochistă, ignorându-şi propriademnitate şi onoarea bunul simţ minim?
Darul primit este răscumpărare în mod superior, darul obţinut prin pretenţii răstite de laprimitor că aşa i se cuvine, este pradă a aceluia, este cinism şi ipocrizie, este necinste.
Ni se întâmplă acelaşi fenomen tuturor, adică Viaţa. Însă este totul atât de diferit, precum noiînşine suntem diferiţi, numai că este Ceva în noi toţi care este identic şi de profunzime.
Umanul. Iar în uman, ca Operă a Divinului, devine
Însăşi Misterul lui A fi. A obstrucţiona prin inconştienţă ori voit, aceasta, ori chiar numai atolera, este a face Răul, este a banaliza Răul, a-l determina şi sluji.
Tot ceea ce înjoseşte omul, este o insultă adusă sieşi şi Însuşi Creatorului omului.
Nu uita, fiecare dimineaţă este o dimineaţă a genezei, iar dacă ea este una duminicală, ca starea sufletului, este Duh coborât întru înălţare, este Paraclet, este iubire a Luminii faţă devremelnica înnoptare, a minţii, a inimii, a lumii.
 
Orice dăruire este de fapt vindecare.
 
 
Eugen Evu
 
15 octombrie 2009