COPIII MUNŢILOR
iubito - rămâi culcată-n barca norilor
nu mai ţine socoteală
culorilor :
razele-amurgului te încunună
eşti regina scăpată pământului
– regina nebună…
fii - rogu-te - nebună cu mine-mpreună
trecem cu ochii peste cetăţi –
iar în strună
eu cânt măreţia-a tot ce nu
este Cetate :
suntem copiii Munţilor – zarva
Cetăţii la noi nu răzbate…
să pogorâm de pe nori – precum
tainicii Magi
să intrăm – cu stele cu tot –
în pădurea de fagi
să vorbim cu blândele fiare de
noapte
să-nvăţăm – de la ele – mii
de-alte şoapte…
…aici – abia – dacă - pe undeva - o fi fericire
noi dat-am de ea :
varianta IUBIRE !
***
prof. dr. Adrian Botez
