Adrian Botez: S-a cam golit lumea de dincolo...

S-A CAM GOLIT LUMEA DE DINCOLO

…s-a cam golit lumea de

dincolo – că au venit mulţi – de-acolo - în

lumea de-aici – să-mi ţină mie - de

urât

îi simt – pe unii – atingându-mi - sfioşi

pieptul – alţii  - mai

curajoşi – îmi pipăie mâinile şi

picioarele – ba câteodată

se vorbesc – ei înde ei – şi-mi

suflă – drept în obraz : miroase

a mâncare de praz…

sunt  - toţi - nevăzuţi – încă – dar tare

prietenoşi – ba chiar mulţi dintre ei

promit că-mi vor fi

gazde bune – atunci când

mă voi hotărî – în sfârşit – să

vin cu

ei – acolo…

…unu-mi zice una – altul

îşi uită câte două-trei sute de

umbre – la picioarele mele

numai şi numai să

mă-nduplec – şi să plec de pe

coclaurele astea (zic ei) -  “uricioase şi

rele” – pline de noroi şi de zbânţuite

iele…

atâta că nu-mi precizează – nici unul dintre

fârtaţi – cât ar avea lumea ailaltă – în

metri pătraţi – şi nici nu-mi furnizează – cu cale

amănuntele esenţiale – ale

geografiei de

dincolo… – …iar mie  încă mi-e

milă de

munţii – curaţi şi

făloşi  - de-aici – şi

dor îmi este – încă de pe-acuma - de

izvoare şi mândre

pâraie – ce-mi curg – în lumea asta

vijelios şi

vânjos - pe sub

împărăteştile-mi

straie…

…că – atunci când cineva

moare – nu poate – pe cele

slăvit de

frumoase - de-aici - în cârcă – să le

care – nici măcar

în rate – încotrova

şi mai la spate…

***

                                                 Prof. dr. Adrian Botez

Foto: Imagine din Retezat (de I. Badiu)