Absența de lângă noi... Gânduri din Vadul Ars

 (Fragment din romanul Vadul ars)

 

Ana Nor trăia intens cele câteva zile pe care le mai avea la dispoziţie, aici, în ţară. Lipsa lui Ilie Talan îi producea un gol imens în suflet, ceva o apăsa. Nu era vizibil acel lucru, din contră, îi scăpa. Timpul trece repede, era o altă unitate de măsură în univers. Se surprindea privindu-se în oglindă, stătea goală în faţa oglinzii câteva minute, îşi verifica feminitatea, sânii arătau bine încă, coapsele era bine desenate, viguroase, piciorul senzual, poate puţin plinuţă, dar îi stătea bine la vârsta ei. Căuta să citească unele cărţi pe care le-a citit şi Ilie, căuta să găsească răspunsuri la ruptura de timp, de sentiment, de destin, pe care o trăia. Lumea se schimba fulgerător, probabil va încerca să refacă o relaţie cu altcineva. Cu Ilie a fost bine, un tip echilibrat în relaţii, obiectiv, nu a trişat, păcat că nu a reuşit să-şi gestioneze bine destinul, putea avea altă soartă. Plutea încă senzaţia că moartea lui nu era bine lămurită, poate a fost omorât cumva, cineva l-a împins din turnul acela, nu a căzut, dar care puteau fi dovezile? Era un mister, poate a fost mai optimist, nu trebuia să ajungă la sinucidere.

 În ultima vreme erau tot mai multe sinucideri în societate, majoritatea tineri, singuri, sau care cădeau în singurătatea absolută. Ei nu putea depăşi infernul cărnii, trăirea prin materie. Articolele din ziare, emisiunile de televiziunea accentuau fenomenul sinuciderii. Tinerii acuzau pe cei în vârstă: aşa ne-aţi format, aşa am primit – Internet, distracţie, libertate până la maxim, cuvinte grele, de manea, un limbaj fără limbaj, sex fără de dragoste, lipsa lecturilor, lipsa marilor evenimente culturale, religioase, care să adune oamenii spre un ideal... Ana gândea la aceste fenomene. Îi părea bine pe de altă parte, s-a salvat prin credinţă, una simplă, nesofisticată, a acceptat. 

Acum are altă perspectivă. Lumea bazată pe viziunea iudeo-creştină rezista la asaltul violenţei diferitelor grupări. Războaie în Asia, în Africa, o lume frământată, islamul care se dezlănţuia, toate accentuau fenomenul de cădere. Acolo în Anglia, se simţea în siguranţă, deocamdată. Îi părea rău după ţară, dar era altfel, o comunitate în care intrase, stranie, dar care oferea siguranţă. Dar, cine ştie, doar Dumnezeu va stabili viitorul nostru...

 

C Stancu©