duminică, 21 februarie 2021

Biet lăutar, un poem de Adrian Botez

BIET LĂUTAR

 

Cutremure-aș stârni- Potopuri și Vântoase

de-aș auzi că zboară  FIINȚA FĂR' FOLOASE

de aș vedea – pe Cer – Lebăda Crucii

venind s-aleagă-și – din Pustie –  iarăși - Ucenicii !

 


nici Chip – nici Număr – nu-mi dau – în Astă Lume  - RÂNDUIALĂ :

căci Teatru – Circ  - ori Măști -  nu isc' decât Mânjeală

acestui Cer – ce-așteaptă Viu-Lumina

acestei Mări – în care – din Veac – ne spălăm Vina !

 

...Crucea-Îmbrățișare își dibuie Martirii

spre Cerul de Lumină tot suie Musafirii

iar Lebăda tot cântă – Murind și Înviind

 

Duioasa Lumii-așteaptă s-ajung – degrab' – la Rând...

...vin – Criste – către Tine – cu Struna Încordată :

Biet Lăutar – nerăsplătit vreodată...

 

Prof. dr. Adrian Botez

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu