Peisaj industrial
Un câmp copleșit de coșuri industriale, aici a fost secolul al XIX-lea, un timp de metale grele, casant.
O pasăre călătoare a căzut peste acest câmp,
s-a înfipt în pământul de timp cu al ei cioc puternic, acum putrezește încet, după tradiție,
aripile-i s-au făcut negre,
metalul a trecut în carnea zburătoare.
Vine din alt veac un motociclist călare pe motocicleta lui, cu o viteză ireal de banală, pe o șosea
născută din pielea unui mastodont,
și se izbește de fantomele celor care au murit aici, asfixiați de monoxidul de carbon și de corectitudinea politică din secolele trecute.
Cu siguranță, grâul va avea gust de fontă aici,
iar macii, crescuți pe asfalt, vor fi striviți de roțile motocicletelor care vin din realitatea
unui timp casant cu mare viteză.
C STANCU ©
Foto: Furnal în miniatură... (Amintire din zonele monoindustriale)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu