Vestea
Ucenici, martori și cronicari au fost,
Vameș, doctor, pescar,
anonimi,
Spiritul Sfânt îi știe pe
de rost,
Cum presară prin veacuri
doar crini.
Luca i-a fost numele
scris,
Ori Matei oamenii l-au
chemat,
Chiar Marcu romanii i-au
zis,
Ori Ioan, scrib și bărbat.
Au străbătut imperii pe
jos
Cei ce au scris despre
Iisus,
Au traversat lumi cu
folos,
Urcând pe munte și, chiar,
mai sus.
Evanghelia a fost mereu
povestită,
Cartea a fost, iată,
scrisă cu foc,
Ea a rămas curată,
neclintită,
Și-n inimi de carne și-a
făcut loc.
Putere în cuvinte,
fulgerând în veac,
Cu fapte bune, curate,
reale,
Sunt pentru om tainic
leac,
Deschizând prin veșnicie o
Cale.
Chiar Duhul cel Sfânt a
dictat,
Cum se face la curțile împărătești,
O întâmplare scrisă
preacurat,
Pregătindu-ne de cele cerești.
În inimile noastre de
carne
A fost scrisă Vestea Bună,
Adevăr, speranță și taine,
Cuvântul, cea mai vie
cunună...
Cel ce a păstrat Cartea despre
Fiu,
Simplu, direct, cu răbdare și iubire,
Cel ce a făcut Cuvântul
mai viu,
A fost Dumnezeu Tatăl, în
nemurire.
C Stancu ©
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu