SEMNUL DE FOC... O nouă formă de viață la marginea lumii, poemul când năpârlesc cuvintele

 

SEMNUL DE FOC

 

 

 Un timp lichid îmi spală trupul,

                        amintirile, destinul,

                       

                        vezi, pe munţi se sprijină zăpezile, clipa...

 

                        Nu cred în laudele vagabonzilor, a generalilor,

                        a beţivilor, a vânzătorilor de ziare,

 

                        locuiesc un trup etern,

                        alături de o abisală înțelepciune.

 

                        Este o nouă formă de viață  la marginea lumii,

           

                        cuvintele năpârlesc,

 

                        corpul se umple de retine ca de bube,

 

                        semn ca secolul asfințește,

                        copleșit de țipetele părinților, 

zăpezi, timp, munți albaștri...

C Stancu ©

Foto: Imagine din Retezat