Orizont străbătut de
suliţe
Se va petrece miracolul, cândva,
într-o seară ca aceasta ne vor dispare trupurile,
ele vor pluti în aer, ca o mireasmă,
va fi un orizont după care nu vom vedea ce se întâmplă,
un orizont roşu şi mov,
străbătut de suliţele soldaţilor anonimi…
Lumina ultimă a serii încărcată de electricitate
va străbate ochiul veghetorului în turnul înalt,
şoapte-şoapte, le auzi cum freamătă frunzele neputincioase:
interiorul gândului ultim este imponderabil.
Echilibrul fragil între lumile posibile şi
femeile posibile care te-ar putea naşte,
sau femeile posibile de care te-ai putea îndrăgosti,
începe o altă zi în care te trădezi pe tine,
şi nu mai exişti în gena orizontului…
E un animal ciudat pe care poţi călători,
te poartă spre altă zi, pe tine, timidul,
care nu a aflat că lumea a fost deja creată,
a fost deja judecată, divizată, clonată…
C Stancu
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu