ALEGERI PE GRATIS
Alegerile au reuşit să trezească la viaţă micul meu orăşel, care brusc a devenit foarte important, de parcă geografia ţării s-a schimbat brusc. Din cei 10.000 de locuitori maturi având în buzunar buletinul şi domiciliul sigur imediat cum intri în oraş, pe dreapta, au participat activ, cu idei - idei nu cu falsuri, la aceste alegeri, doar 9214 cetăţeni. Unii candidau, alţii erau în birourile secţiilor de votare, unii lipeau afişe, alţii dezlipeau afişe, unii vorbeau, alţii făceau corectura de rigoare, unii divorţau, alţii se căsătoreau, mulţi aplaudau, dar cei mai mulţii visau, adică peste 60 % s-au hotărât brusc să facă economie la tuş deoarece bugetul era mic…
 |
| Alegătorul fantomă |
Astfel am putut să cunosc mai bine pe ilegalişti, toţi candidaţii au activat în ilegalitate până la alegeri, deoarece nu îi cunoştea nimeni.
Au ieşit şi banii la iveală, am fost surprins şi la un moment dat am crezut că cele câteva bănci vor da faliment din cauza banilor negrii care zburau de la un birt la altul ca bilele de biliard…
Am fost vizitaţi de cei mai mari cântăreţi care, brusc, au îmbogăţit folclorul nostru tradiţional cu noi melodii de dor şi jale după patrie. Cântau băieţii ziua dar şi noaptea, turismele au fost dotate cu difuzoare colorate care făceau zgomot ca la sfârşitul lumii în trei acte, şapte partide şi serenadă pentru oboi şi contrabas … Copii erau foarte atenţi şi au început să înveţe noile melodii ca pe şlagăre pentru care erau plătiţi ca vedetele de candidaţi, mai ceva ca maneliştii. Un băiat chiar şi-a lansat şlagărul preferat în centru oraşului la miezul nopţii, imediat ce candidaţii au trecut la culcare, fiind acompaniat de câinii comunitari, de măturători şi de un motan în călduri.
Cea mai grea problemă s-a ivit în ziua votării, toate partidele au fost stresate şi au urlat în gura mare că alegerile au fost trucate deoarece urna de vot a trebuit să fie sigilată, păzită ce doi poliţişti cu bastoane de cauciuc şi pantaloni scurţi, ultima modă europeană. Sigilarea urnelor a dus partidele la o adevărată criză de identitate, candidaţii nu mai ştiau din care partid făceau parte. Cei care au votat au decis cu toţii că cea mai bună oră de votare este între orele patru şi cinci după amiaza, după ce s-a mâncat bine, s-a băut bine şi după ce s-a dormit bine, astfel că s-au înregistrat busculade la votare, presa a fost prezentă, culmea, la aceste ore s-au făcut fotografii cu soţii în aceeaşi cabină de vot, la fel au votat patronii cu garda financiară, poliţiştii cu şoferii, soţiile cu amantele, rapidiştii cu dinamoviştii, gestionarii cu nepoţii, totul fiind bine organizat până la urmă în micul meu orăşel de provincie, unde ne-am ales cu o gaură în bugetul local de nu o vom putea asfalta nici în zece ani.
După alegeri s-au întâlnit toţi în centru oraşului şi au început comentariile, pensionarii şi-au etalat programele electorale, şomerii au insistat pe crearea de noi locuri de şedere în parcul central, gospodinele, de data asta, tăceau, ceea ce m-a surprins deoarece preţurile au crescut brusc în campania electorală la toate produsele de bază din coşul zilnic, pe care nu l-a văzut nimeni niciodată.
Următoarea distracţie naţională va fi peste patru/ cinci ani, când vom afla ce partide au candidat în anul acesta …
Costică Drapelescu
