pe pământ nu poate fi pace
s-ar ofili toate plăcerile universului alergând
după imaginarul absolut un fel de trădare a realului
printr-o traducere proastă ca un cântec de sirenă
pe niște mări care n-au fost aproape niciodată
– ia-ți visele astea mărunte și degrabă fierbe-le
să nu mai sară peste tot în lume năpastele
pe pământ nu poate fi decât război altfel
s-ar plictisi atomii neîncăierându-se între ei
când în cromozom își schimbă locul
ca pe haine de lucru cu suflet în ele
dând naștere unor mari semne de întrebare
și de parcă n-ar fi de ajuns vine moartea
mătură greblează face curat la locul de muncă
Daniel Marian
*Poem din vol. Poetry, no entry
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu