Lectura – un act de libertate
(Doina Bălțat, Bucuria lecturii - comentarii literare
-,
129 pagini, Deva: Editura Karina,
2025)
Într-o lume în care lectura devine o problemă, tot mai
mulți abordează rețelele sociale, Internetul și lumea virtuală, există
romanticii, atenți și sufletiști, care pun preț pe cărțile care năvălesc spre
oameni, evitând „demența digitală”, cum numesc unii psihologi situația socială
de astăzi. Doina Bălțat, însă, se apleacă asupra fenomenului literar de astăzi.
Fiind profesoară de limba și literatura română are instrumentele necesare
pentru a îndemna la bucuria lecturii.
Cartea cu același titlu, Bucuria lecturii
(comentarii literare)*, a apărut la Deva: Editura Karina, în anul 2025, în
colecția Profart/ Seria Tratate/ Studii. De remarcat - volumul a fost publicat
cu sprijinul Sindicatul Învățământului Preuniversitar Deva, sindicat care ajută
pe cei pasionați să-și materializeze manuscrisele rezultate dintr-o pasiune
reală pentru cultură.
Doina Bălțat este sinceră în demersul său, omul iubitor
de literatură, pasionat de lectură ca mod de viață, înțelegând fenomenul, a pus
întregul talent pentru a aduce argumentele necesare practicării lecturii ca mod
de formare a omului, indiferent de vârstă. De fapt, o necesitate pentru a
rămâne lucid în acest tsunami de cărți, informație, texte, publicitate,
marketing, manipulare. Cum trăim vremuri complicate, domeniile se întrepătrund
și științele se apropie una de alta pentru a realiza transferuri de valori,
cartea răspunde acestei necesități spirituale. Autoarea are cunoștințele
profesionale la îndemână, le aplică pragmatic. Limbajul său este direct,
explicit, pledează pentru firul roșu care străbate narațiunea și fluxul liric.
Are ureche pentru zonele intense, în care mesajul despre viață și farmecul
stilului literar poate atrage. Prinde esențele, este atentă la personalitatea
autorului, punctează punctele tari ale unei cărți, nu lasă ideile la
întâmplare, din contră, limpezește epistola literară. Ca absolventă a
Facultății de Filologie din cadrul Universității de Vest din Timișoara, plus
studii de masterat, s-a remarcat de la început în analiza fenomenului literar
românesc, de la Nicolae Filimon la
George Călinescu, a punctat prezența arivistului în literatura română, a fixat
cadrul pe care se pot desfășura lecturile.
De remarcat, în această carte, analiza complexă făcută
romanului Incredibile iubiri (2024),
de Silviu Guga, un roman de referință în actualitatea literară de la noi prin
stilul și modul cum se prezintă povestea prin tablouri diferite succesive, mai
ales când este în joc iubirea. Sintetizând, se afirmă: „Este un roman care se
derulează fără sincope, care are tangență sigură cu felia de viață pe care o
trăiesc personajele, prinzându-l pe cititor în jocul creației, autorul
folosește umbra și penumbra textului cu măiestrie, atrăgându-l pe cititorul
care constată că îi pasă de personaje cărora naratorul le dă viață, apoi le
aruncă într-o groapă cu lei a unei societăți mercantile în care fiecare individ
trăiește așa cum i-a fost scris, împărțind și binele și răul” (Silviu Guga și romanul iubirilor multiple,
pp. 34-35).
Textele din carte ne indică spre o lectură atentă,
trecută prin filtrul propriu de analiză, apoi expunerea largă și clară, fluxul
ideatic curgând limpede, cu empatie evidentă pentru cele citite. Abordează
genuri literare diferite: proză, poezie, teatru, eseu. Aceasta îi permite să
înțeleagă și să puncteze temele de astăzi din cărțile publicate. Uneori,
analizează cărți ale unor autori care nu au forța presupusă unui scriitor, dar
pasionați și trăind intens scrierile, ca un ritual necesar. Este activă și în
revistele culturale, publicând numeroase cronici de întâmpinare despre autorii
de acum. Nu este impresionată de marketingul literar la modă, se concentrează
pe lecturi solide, dincolo de valorile promovate pe moment din rațiuni mai
puțin artistice. Are capacitatea de a propune citate semnificative din cărțile
analizate, subliniază esențele, temele, ideile, este atentă la pulsul de viață
din acestea. Este o dovadă de pasiune și sinceritate, elemente care aduc în
fața iubitorilor de artă bogăția culturală și declanșează bucuria lecturii ca
necesitate evidentă. Chiar dacă textele rămân în categoria cronicilor de
întâmpinare, ele pot sta la baza unor analize mai complexe, necesare istoriei
și teoriei literare. Deși nu refuză literatura de ultimă oră, are aplecarea
spre domeniul clasic, realist, cu accente pe morală, umor, ironie, absurd
temperat, cultura ca forță a cuvintelor potrivite. Putem remarca efortul pentru
a promova cărțile lui Dumitru Hurubă într-o cheie profesionistă, cunoscând mai
de aproape laboratorul acestui scriitor important din literatura Ardealului și
nu numai.
Iată cum prezintă operele lui Dumitru Hurubă: „…el a fost
mereu în pas cu vremea și vremurile, toate scrierile sale însumând multe pagini
de actualitate, chiar de strictă actualitate, dacă ne gândim fie și numai la
colaborarea sa la cea mai importantă revistă de cultură a țării, România literară, semnând Cronica Tv între anii 2002-2006. Aceasta
este perioada în care și-a demonstrat cu talent și profesionalism latura sa de
eseist și pamfletar, apreciat ca atare de conducerea publicației în frunte cu
Președintele Uniunii Scriitorilor din România, Nicolae Manolescu, cât și de
nenumărații cititori, pasionați ai acestui tip de literatură” (Dumitru Hurubă – eseist și pamfletar, p.
36).
Temele, ideile, punctele din cărțile lecturate se referă
la fenomenul dinamic al limbii române, la iubirile care străbat timpurile de
astăzi și de ieri, la umorul care salvează contextul și pretextul, la
ramificațiile din viețile personajelor, la otrava din cuvintele rostite, la
poeme purtate de valul destinului.
Despre teatrul scris de Simona Mihuțiu, Doina Bălțat
susține: „Teatrul acestei autoare se poate constitui ca o punte între artă și
viață, căci da, se știe încă din vechime că teatrul este oglinda lumii, a
vremurilor, a societății. Aș îndrăzni chiar să spun că prin teatru nu doar se
prezintă anumite moravuri, imperfecțiuni sociale, ci acestea se pot îndrepta” (Simona Mihuțiu, un dramaturg de perspectivă,
p. 101).
Analizând poezia, în volumul Deșertul de cuarț - poeme în bătaia vântului, aparținând lui George
Schinteie, apărut în anul 2023, de la începutul cronicii se definește esența
acestuia descriind deșertul ca motiv în artă, apoi cristalul și motivul
vântului. Deșertul – loc inițiatic și evocator, spațiu arid, dar și
purificator. Cuarțul - cristal lipsit de impurități, cu presupuse proprietăți
terapeutice, facilitând armonia și echilibru. Vântul – simbol al zbuciumului,
al zădărniciei, al schimbărilor, fenomen intangibil. Când prezintă citate,
cronicarul este atent cu versurile: „începe să mă doară timpul pe la
încheieturi/ și nici un doctor nu mă anunță/ că trebuie să-l duc la control/
sau poate să chem ambulanța…” (Timp bolnav,
p. 125).
La începutul cărții, autoarea mărturisea: „Într-o lume
agitată, în care timpul pare să-mi scape printre degete, lectura rămâne pentru
mine un act de libertate. (…) Această libertate de a alege și de a explora îmi
oferă sentimentul de control și de împlinire, transformând lectura într-o sursă
constantă de bucurie, de aici titlu volumului în discuție…” (Argument, p. 7).
Doina Bălțat ne oferă o lecție de literatură sub aripile
unei clipe necesare, ardente. Abordează accesibil, fără a apela la linia
academică aspră pentru unii, de a accepta că în fiecare carte cititorul poate
primi o porție de viață în plus. Cu simplitatea unei bucurii asumate și
biruitoare, într-un univers proxim tot mai semnificativ, pe măsura revelațiilor
particulare, din scrierile unor scribi care se iau în serios.
Constantin Stancu
*Text publicat în rev. „Răsunetul cultural”, nr. 1/2026
*Comentarii la cărțile scriitorilor: Nicolae Băciuț, Nina
Ceranu, Ana Eichert Giurcă, Silviu Guga, Dumitru Hurubă, Dumitru Ichim, David
Kimel, Simona Mihuțiu, Gavril Moisa, George Schinteie.
**Prefața: Dumitru Hurubă; argument: Doina Bălțat:
coperta: „Joy of reading”, imagine creată cu Canava.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu