Eşti altul, mereu
altul,
cerul şi pământul
sunt aceleaşi,
va veni o vreme când
vei privi la
picioarele tale,
vei vedea un alt pământ,
dacă vei ridica
ochii spre cer,
deasupra va fi un
alt cer,
priveşte în afara
ta,
priveşte în sufletul
tău,
până ce poţi vedea,
până când aripa nu-ţi
acoperă
fruntea şi pleoapele...
Stai la malul mării,
aşteaptă,
ai răbdare, aşteaptă,
după un timp marea
va dispărea în
aşteptarea ta,
vei crea un timp,
acolo,
la malul mării,
vei inventa
infinitul albastru
pregătit pentru
uraganul cu nume de copil...
Este şi imaginea ta în
plină lumină,
umbra rotitoare ca
floarea soarelui,
întunericul mai
apoi,
noaptea care va
curge pe streşină,
noaptea va cădea pe pământ,
va intra în pământ
ca o ninsoare neagră...
Este şi soarele care
naşte piramide,
e luna care învaţă păsări
de argint să zboare,
sunt cetăţile care aşteaptă
venirea mesagerului,
dar e o singură
cetate unde lumina
înmugureşte oameni
...
Muşcă din fruct,
dinţii tăi vor
descoperi un alt fruct,
cu miez de foc,
după o vreme
copacii se fac
nemuritori,
după o vreme oamenii
nu mai numără copaci,
doar fecioarele îmbrăţişează
copaci
în fiecare primăvară...
O lacrimă adunată în
lacrimar de piatră,
un ţipăt ce străbate
betonul, piatra, cuiele,
apoi nu va mai
exista
nord, sud, apus, răsărit,
vei locui în
cuvânt...
Sub picioarele tale
pământul
va fi cuvânt răzvrătit,
deodată cresc aripi,
cuvântul zboară
spre un alt cer
unde este un alt pământ...
şarpele a ieşit din
pantofii tăi,
e vremea să intri-n
metrou,
să începi o nouă zi,
apoi, după trei zile
şarpele va intra în diamant,
va dispărea într-o
durere...
întinde mâna -
fructele s-au copt,
rădăcinile au înviat,
rădăcinile au dat
flori, fructe -
dulci, amare,
sunt fructe pe care
le poţi cunoaşte,
doar întinde mâna...
Priveşte-n faţă un
cuvânt,
nu te speria de veşnicia
lui,
râul a rupt stânca,
râul a trecut de stâncă,
curge-n inima ta...
C Stancu
