TOATE REGISTRELE
SUNT LA EL
toate registrele sunt la El: poate
să mă şteargă
definitiv – ca şi cum nu m-aş fi
născut – n-aş fi
apărut vreodată – cumva - pe
undeva - sau poate
să m-adauge – aşa – doar de-o
fantezie: „şi eu
pe-acolo”...
...am încetat – de mult – deci – să-mi
mai fac griji cu
rugăciunile: eu le
spun – eu
le-aud – care-i
farmecul?
ia şi
dă – dă şi ia – după chef şi
ureche: nu e rău – nu e
bun – măcar nu-L
„răzgâià-tămâià” – măcar
nu te umili
degeaba: pe-aici s-a cam terminat
treaba
m-am plictisit – mi s-a
urât cu toate eternităţile - şi
cu toţi ştabii ăştia
celeşti...
oricum – El – din veci în veci
face totul cum îi trăsneşte Lui prin
cap: ghiveci
marioneta – niciodată
nu-i întrebată
recunosc – nu-s pios – şi cred că
înţelegeţi de ce nici măcar
radios: de-altminteri – dacă n-ar fi
aşa cum este - ar fi chiar
caraghios...
***
HRISTOASE –
VEŞMÂNTAT ÎN PATRIA ŞI-N ZAUA DREPTĂŢII
de
ce să trăieşti şi să mori cu spaima-n suflet – mereu
că-ţi
vor răpi Patria – numele tău – numele meu?
de
ce să trăieşti şi să mori o viaţă – mereu tremurând
că
pân' şi privighetoarea minunii-o să tacă-n curând
că
nici ciocârlia cerească nu va reveni pe pământ?
unde
sunt diavolii – cine sunt diavolii care mă chinuiesc
ce-mi
vor Patria oarbă – şi-mbrâncită în groapa de vânt?
unde
sunt diavolii – cine sunt diavolii care mă prigonesc
ce-mi
osândesc flori şi păsări să intre-n mormânt?
unde
sunt diavolii – cine sunt diavolii care mă canonesc
martirii
- strămoşii să-i lepăd şi să nu-i mai cinstesc
care
vor Lira Patriei s-amuţească şi-o frâng
şi-mi
iau vatra – nu-mi dau nici odaie – în voie să plâng?
unde
sunt diavolii – cine sunt diavolii care
- pe treizeci de-arginţi
îndeamnu-ne
azi pân' şi sugacii să-şi muşte cu dinţi
şi
fraţii – părinţii – strămoşii sfinţi din morminţi:
să
dea raportul despre tot ce-ocroteşte Hristos
duşmanul
lor cel dintâi şi cel mai periculos?
spuneţi-mi
degrabă – degrab' să-i supun şi zdrobesc
ca-n
veci de toate Sfinte-ale Neamului să-mi amintesc
spuneţi-mi
degrabă – degrab' să-i supun şi zdrobesc
să
rămân cu Grădina – cu Patria - cu tot ce iubesc!
Hristoase
– veşmântat în Patria şi-n Zaua Dreptăţii
cu
moarte calcă moartea – năpasta Neamului Cetăţii!
***
SINGUR SĂ FII –
DAR SĂ NU-NNEBUNEŞTI
singur
să fii – dar să nu-nnebuneşti
în
tine – mereu – alte lumi zugrăveşti:
de-arta
dragostei să fii mai presus
schimbat
să te laşi în Eroul Iisus
iubeşte
pe liră – fulgeră-ţi biciul
nimicnicia
– trădarea şi viciul
ucide-le-n
vârful de spadă arzândă:
în
braţe tu strânge şi arta flămândă
şi-astrala
sibìlă – în veci delirândă…
…iubeşte
şi cântă – iubeşte şi luptă
ţâţâna-astei
lumi degrab' s-o văd ruptă
deschide
ferestrele – larg – spre Lumină
Grădina
de Crini răstigneşte-o senină:
Crin-Hristosul
– de-atât cântec – suspină!
***
Adrian Botez
