ÎN FIECARE DINTRE
NOI CREŞTE-UN COPAC
în fiecare dintre noi creşte-un copac
şi drept prin mijlocul fiinţei ei se-nalţă
din ramuri semne fac tăriei – şi-apoi tac
lumini de sus se scriu pe frunze şi le-nvaţă
loviţi de toamnă – strigă primăvară
şi nu există moarte-n duh de seve
în nevăzut – învârt roată solară
la nesfârşit se-amână-adami şi eve
nesângeraţi în răstigniri şi-amurguri
aceşti copaci plutesc mai sus de burguri
mai sus de faptele chircite în nerost
mai sus de gânduri – vise – de ce-a fost...
...aceşti copaci plutesc – de fapt – în rai:
prin ei – abia – noi suntem veşnici crai...
***
PĂDURILOR
pădurilor – voi - armonizatelor de
muzica silfilor – ondinelor şi
salamandrelor – nimeni
nu se mai gândeşte la
voi – decât ca la rentabilă
cherestea
pădurilor – vrăjită muzica
voastră – nimeni n-o mai
aude – nimeni n-o mai
vrea
pădurilor – de o vreme-ncoace – fără de
soroace - cad
stea după
stea – stea lângă
stea - şuvoaie de
nea...
***
Adrian Botez
