TOAMNA – ÎN RITM DE VALS
în ritm de vals – rotind văzduhu-n vrăji
cad ploi de sateliţi îngălbeniţi:
frunzele – tot mai distilate străji
palat-copacii-i părăsesc – zbârciţi
o – nu sunt frunze – duhuri sunt de oaze
cu tifla dând – înscriu în aer fraze
s-aştern ocean de galben peste drumuri
din superbia lumii au rămas doar fumuri
iar eu – califul – iau pocal de raze
şi beau dintr-însul muzici şi extaze
eu nu mai ştiu furtuni – ci numai rai
prin umbra-mi trec nălucile de cai...
...între atâtea turnuri şi comori
ţi-e lene să trăieşti – dar şi să mori...
***
TOAMNA ÎN PĂDURE
vii cu dar împărătesc şi cu odoare
vii cu sfântul aur al măririi din Culoare
vii cu Crist
- Frumosul care doare
precum cântul îngerilor sus – în rai
cari spre Duh aprinde orice strai
păsările-îngeri – toate – de pe-aici
dăruiescu-ne pân' şi-ultima suflare
pitulate-n ramuri – gătite-n stihare...
...şi privim – înfriguraţi şi tot mai mici
spre comorile ascunse-adânc în soare...
m-a lovit în inimă lumina – la hotar
m-a lovit cu dorul străvederii
dispărea-voi – mistic – l-al pădurii-altar
când bătea-va-n ceruri ceasul serii...
...şi voi lua cu mine – mărturii de har
în Călătoria Mare – stihuri stârnind jar...
***
Adrian Botez
