Aurel Pop: Taina căderilor

Aurel Pop. (n. 22 noiembrie 1949). Cetăţele, jud. Maramureş.  Doctorand,  Institutul de Istorie "George Bariţiu" al Academiei Române - filiala Cluj-Napoca. Redactor-şef al revistei literare "Citadela";  Directorul editurii „Citadela”. Cărţi publicate: “Pelerinaj de secesiune”- poeme, (2004); “Calvarul cuvintelor”- poeme,  (2006); “Sonete din regatul disperării” – sonete, (2007); “La hanul verbelor” – critică literară, (2008); “Cuvinte dintr-un noian de vorbe”- interviuri, (2009);  “Semne dintr-un trunchi de cuvânt”- poeme, (2009); „Ion Burnar : schiţă monografică” - studiu monograpfic, (2010); “Deschideri confesive” – interviuri (2011);  “Eternitate prin poezie” – antologie (2012);  “Rezistenţa ţărănească anticomunistă din perioada colectivizării în judeţul Satu Mare” – studiu istoric, (2012). A publicat  în revistele literare: Tribuna, Familia, Vatra,  Pan, Convorbiri literare, Ateneu, Pleade, Poesis, Pagini bucovinene, Solstiţiu,  Pagini sătmărene, Bucovina literară, Reflex, Oglinda literară, Plumb, Archeus, Cetatea culturală, Citadela, Marmaţia literară, Banat, Sud, Dunărea de Jos, Nord Literar, Axioma, Acasă, etc. Membru al Uniunii Scriitorilor din România

Uite aşa …

S-au dus vremurile  acelea în care să dai ascultare

nu-s vremurile în care stăteai la ocazie-n drum

povară eşti când ridici tonul prea tare

către prea marilor zilei acum

Oamenii  puternici ai zilei

au nevoie de cei fără nicio dorinţă

să-i poată struni după bunul lor plac

să le jure credinţă

ca apoi să le vină de hac

S-au dus vremurile pline de ovaţii

 înregimentaţi la instinctul de turmă

Apar la TV imagini ce-ţi creează senzaţii

facându-ne  să regretăm anii “aceia” din urmă

Erau momente pline de iubire

sterp adunate  într-un suflet de amor

acum se urlă-n stradă  în neştire

în văzul nostru al tuturor

Ce n-au găsit atunci, ei bine

acum prinde ecou

în magazinul de la colţ se stă la rând la drog

şi uite aşa se naşte omul nou

Se simte bine în postura de şomer

sau  în cea de pensionar de boală

dă semne că nu ştie de Homer

şi nici nu-i pasă că  nu are ce să pună-n oală

Mai iese la vecini după-o ţigară

nevasta i-a pleca în vară la căpşuni

seara agaţă o paraşută în gară

să-şi elibereze  trupul de “hormoane”

trage des câte-o beţie

şi-i merge gura şi mai dă din coate

doar aşa arată ce poate şi ce ştie

omul nou, loveşte pe la spate

Sunt tot mai mulţi acei ce trag în ţeapă

oameni simpli, parteneri şi bănci

goi rămân de n-au după ce bea apă

înfundă puşcăria târându-se pe brânci

Omul vechi e omul nou de azi

e cel care striga ieri  - ura, ura

e cel ce azi se bucură de cazi

din vârfuri, rostogolindu-te de-a dura.

Aurel Pop

Poeme din volumul Taina căderilor