Paulina Popa
OGLINDA
(fragment din volumul Urcarea undelor - Trilogia oglinzii)
ai purtat-o
cu grijă
atunci când
ai împărtășit
și celuilalt,
aceeași
pasiune pentru viață,
privind
semenii
prin
fereastra colorată,
fără a ști că
fețele lor
aveau o altă
culoare.
Apoi ai fost
lumină dublată în oglindă,
ai iubit
oamenii,
și lacrimile
- fără limite, fără limite...
La fiecare
oră din zi și din noapte
un om venea și
te lua, forțând visele.
La fiecare
oră din zi și din noapte,
sub lumina
lunii, ați împărtășit
aceeași
pasiune pentru viață.
Oglinda
sinelui
strălumina
la aceeași oră,
stătea atârnată
deasupra casei tale,
ridicând
lumini până la limita morţii.
Ai stat sub
oglindă ca sub grindină,
în timp ce
micul tău colier
se împrăștia.
Pluteai
printre rugăciuni
ca o
transparență portocalie.
Șuierul de
lumânare arsă
ardea auzul
ca un tăciune.
Era noaptea
de an nou,
prietenii tăi
provocau furtuni
greu de suportat.
Deva,
2015
Paulina Popa
